La sfârşitul anului 2015 România raporta circa 400 de investiţii cu fonduri europene cu termene de execuţie depăşite, a căror valoare cumulată depăşea 6 miliarde le lei. Încă din luna octombrie a anului trecut, ministrul Fondurilor Europene, Marius Nica, raporta preventiv un grad de absorbţie a acestor fonduri de 65 la sută. Nicu un oficial guvernamental (şi nici tehnocraţii care le-au urmat) n-a suflat însă vreo vorbă despre „groapa lui Stoica” de la Slobozia. Nici n-ar fi avut de ce, în condiţiile în care Slobozia este un prăpădit de târg de provincie înecat în praful Bărăganului, iar Stoica un apevist de duzină pe care PSD-ul local l-a reşapat în 2012 pentru a ocupa fotoliul de primar al celui mai mare oraş din Ialomiţa. Însă groapa din mijlocul acestui oraş, dragii noştri…
Ei bine, groapa săpată în urmă cu un an în buricul târgului merită să fie scoasă din anonimat. Pentru că primul lucru care frapează la derularea acestei investiţiei numită oficial «Reabilitarea funcţională a Pieţei Revoluţiei» este lentoarea cu care a fost realizată. Potrivit unui raport al ADR Sud Muntenia din luna octombrie 2015, instituţia prin care s-a derulat finanţarea acestui proiect, de la aprobarea studiului de fezabilitate şi până la atribuirea contractului de lucrări au trecut mai bine de 4 ani. Iar din primăvara anului 2014, când au debutat efectiv lucrările din centrul oraşului şi până la termenul scadent, decembrie 2015, s-a executat doar 20 la sută din lucrare. Nu, vă grăbiţi să ne spuneţi că nu vă mai miră nimic în România! Pentru că, spre deosebire de celelalte 399 de proiecte despre care vă vorbeam iniţial, „groapa lui Stoica” e căscată de aproape doi ani fix în buricul târgului. Adică nu e un tronson de autostradă care se crapă înainte de a fi inaugurat, nu e un teren de fotbal în pantă pe un islaz comunal, nu e o şcoală într-un sat fără copii… Nu! E un şantier deschis în plin centrul capitalei judeţului Ialomiţa, lăsat de izbelişte timp un an şi 10 luni de edilii locali, cu sprijinul nemijlocit al consilierilor PSD şi PNL majoritari în Consiliul Local.
Istoria amatorismului edilitar la Slobozia
Ca să fim sinceri până la capăt şi să nu fim acuzaţi de manipularea opiniei publice naţionale, vom spune din capul locului că ideea de Reabilitare funcţională a Pieţei Revoluţiei Slobozia nu i-a aparţinut actualului edil pe care Revoluţia l-a prins locotenent la Gărzile Patriotice. E şi normal pe undeva, apeviştii nu au idei, ei doar execută ordine. Iar primarul Alexandru a executat ordinele partidului care guvernează Ialomiţa de 26 de ani, preluînd un proiect moşit de la administraţia precedentă aparţinînd aceluiaşi partid. PSD, evident! Ideea a fost lansată în spaţiul public în 2008 de către primarul de atunci al oraşului, Gabi Ionaşcu, şi a căpătat consistenţă în anul 2009. Astfel, «la data de 30 martie 2009, Consiliul Local al municipiului Slobozia aproba prin Hotărârea nr. 55 Studiul de fezabilitate al obiectivului de investiţie „Reabilitarea funcţională a Pieţei Revoluţiei“, cît şi depunerea Cererii de finanţare. (…) La data de 31 martie 2009, Primăria Slobozia a depus la ADR Sud Muntenia Planul Integrat de dezvoltare Urbană. (…) În data de 29 iunie 2010, ADR Sud Muntenia înştiinţează punctajul obţinut de fiecare cerere de finanţare şi de faptul că Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a fost acceptat pentru următoarea etapă a procesului de evaluare şi selecţie. (…) În data de 7 iunie 2012 a fost semnat contractul de finanţare nr. 3179 pentru proiectul „Utilităţi Platformă Industrială IMM-Slobozia“, iar la data de 15 iunie 2012 a fost semnat contractul nr. 3219 pentru obiectivul de investiţie „Reabilitarea funcţională a Pieţei Revoluţiei“». Asupra primului vom reveni mai tîrziu, pentru că tabloul acestui eşec administrativ n-ar fi complet fără el. Acum vă rugăm însă să vă concentraţi asupra „gropii lui Stoica”.
Parcare subterană de 51 de milioane! Lei!
Lucrările de realizare a acestui obiectiv au demarat în luna aprilie a anului 2014. Valoarea investiţiei se ridica atunci la 51 milioane de lei, bani asiguraţi din fonduri europene, sprijin guvernamental şi bani publici locali. Pentru curioşi, valoarea fondurilor publice cheltuite se ridică la 14,6 milioane de lei. Restul de vreo 37 sunt bani europeni. Cîştigătorul licitaţiei de la Slobozia a fost un consorţiu de firme format din Antrepriză Construcţii Montaj nr. 4 Bucureşti SA, SC Compania Romprest Service SA, SC Tiab SA şi SC Octagon Contracting Engineering SA. Prima dintre aceste firme se afla în insolvenţă anterior adjudecării contractului. Parcarea subterană din Piaţa Revoluţiei din Slobozia ar fi urmat să aibă două intrări şi, ţineţi-vă bine de scaune, doar 98 de locuri de parcare! Altfel spus, un milion de lei pentru două locuri de parcare. Dar să nu fim măgari şi să spunem că, pe lîngă parcarea subterană investiţia mai presupune realizarea unei agora greceşti, precum şi lărgirea arterelor de circulaţie existente şi remodelarea peisagistică a Pieţei Revoluţiei. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, autorităţile locale au tăiat stejarii seculari din zonă, determinînd organizarea de proteste spontane din partea populaţiei. La aproape un an de la demararea lucrărilor, în martie 2015, au apărut şi primele probleme reale . Surse oficiale din cadrul administraţiei locale confirmau la acel moment faptul că adîncimea de 6,3 metri prevăzută în proiect nu poate fi atinsă din cauză că pînza freatică este situată mai sus. În aprilie 2015, la «groapa lui Stoica» izbucnește un nou scandal. În urma unui control al Inspectoratului Teritorial de Muncă Ialomiţa, firma Unisat Energy Bucureşti, firmă care a preluat lucrările în baza unui contract de subantrepriză, este acuzată că foloseşte angajaţi «la negru».
Rezervaţie naturală pe bani europeni
În vara anului 2015 pe şantierul din faţa Primăriei Slobozia s-a lucrat atât de puţin încât presa locală relata, cu umor involuntar, că „groapa lui Stoica” s-a transformat în rezervaţie naturală. Iată un pasaj revelator. „De o săptămînă, «Groapa lui Stoica» nu mai e păzită. În locul paznicilor au apărut nişte proiectoare care alungă noaptea întunericul de pe fundul gropii. Însă noi nu ne-am aventurat noaptea în groapă. Am făcut-o într-o zi de joi, după program, la puţină vreme după ce excavatorul a dispărut. Ca să cobori, trebuie să fii atent. Pămîntul e uscat şi sfărîmicios, nu degeaba au bătut constructorii platbandă de-a lungul şi de-a latul gropii. Pe marginea dinspre Prefectură scaieţii sînt de un stat de om. A plouat şi au crescut ca din apă. Pe peretele dinspre sediul Sindicatelor au crescut petunii. Ca să ajungă la ele, vreun angajat sensibil la frumos, a instalat o scară. Selfie-ul e pe Facebook! Pe fundul gropii e o baltă. O pompă uriaşă drenează permanent apa. Autorităţile confirmă că o fac pe banii noştri. Oricum, e inutil! Balta are mormoloci şi broaşte. Pe marginea bălţii creşte un stuf pitic. Sau poate sînt doar buruieni. Cînd şi cînd, bălţii îi dau tîrcoale pescăruşii. S-au aciuat şi alte păsări prin crăpăturile malului, dar nu le ştim felul. Pereţii surpaţi dinspre bulevard au fost stabilizaţi. Au ajutat şi buruienile. Troscot, ştir, mohor, ciulini… Rădăcinile lor ţin acum pămîntul legat! Cînd plouă, cimentul pare să prindă şi el viaţă. Apa face miracole!” (ziarul Independent, iulie 2015).
Începutul sfârşitului la Slobozia
Lăsînd gluma la o parte, putem afirma cu certitudine că administraţia locală a ştiut că va rata investiţia încă din luna mai a anului 2015.Într-o primă instanţă, pentru a se deroba de responsabilităţi, Primăria Slobozia a acuzat într-o corespondenţă purtată cu ACM 4 Bucureşti «lipsa de responsabilitate şi seriozitate» în executarea lucrărilor şi a afirmat că muncitorii ACM 4 «se plimbă bezmetici» prin şantier. În replică la aceste acuzaţii, administratorul special al societăţii (aflată la acest moment în insolvenţă!) a precizat că ritmul lucrărilor «nu s-a diminuat, ci, dimpotrivă, s-a mărit». Aceeași corespondenţă purtată de către ACM 4 cu administraţia locală scoate la iveală o problemă uitată, respectiv conflictul dintre Elena Neagu, preşedintele UJSL Ialomiţa şi administraţia locală. În opinia antreprenorului, vina pentru întîrzieri aparţine Primăriei Slobozia, în condiţiile în care aceasta ignoră faptul că «nu ne-aţi predat nici pînă în prezent amplasamentul liber de orice sarcini, precum şi prin faptul că nu aţi achitat la scadenţă facturile restante» susţine administratorul special al societăţii, Sorin Lungu. Mai mult decît atît, afirmă acesta, «Primăria Slobozia avea obligaţia de a ne pune la dispoziţie întreaga documentaţie necesară pentru executarea lucrărilor contractate, printre care se numără şi proiectul lucrărilor care urmează să fie executate». Altfel spus, ACM 4 respinge toate acuzaţiile privitoare la întîrzieri formulate de Primărie şi avertizează că litigiul cu Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere Ialomiţa şi neplata facturilor restante vor determina blocarea lucrărilor. Conştient de mult timp de această situaţie, primarul Alexandru Stoica a declarat public în aceeaşi perioadă că este epuizat «fizic şi psihic» şi că nu mai are soluţii pentru urgentarea lucrărilor.
Elena, „nebuna de la Sindicate”
Ce spuneţi? Că nu mai înţelegeţi nimic? Sarcini? Amplasament? Nu ştiţi cine e Elena Neagu? Şi, poate, vă întrebaţi cum e posibil ca o femeie să fie vinovată de eşecul unei investiţii de 51 de milioane de lei? Vă lămurim cu plăcere. Ei, bine, pentru a împuşca această finantare europeană, primarul Alexandu Stoica & compania, recte consilierii locali ai Sloboziei, au încălcat legea. Concret, ei au „rechiziţionat” în 2011 de la Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Ialomița 1476 de mp ( aflați în administrarea acestei structuri asociative) trecîndu-l în «domeniu public al Sloboziei».Iritată de acest abuz, preşedintele UJSLI, Elena Neagu, a depus o plîngere penală, înregistrată la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Slobozia cu numărul 3448/P/2014, sub aspectul săvîrșirii infracțiunii de abuz în serviciu, faptă pedepsită de art. 297 Cod Penal. «Acest teren nu este al meu, că nu a venit Elena Neagu cu terenul ei de-acasă… Îl am în administrare și îl voi preda următorului președinte!» şi-a susţinut la momentul respectiv Elena Neagu cauza. În replică, primarul Alexandru Stoica a făcut-o „nebună” şi a declarat-o inamicul public nr. 1 al oraşului. Cei doi se judecă şi la acest moment într-un proces civil, intentat de Elena Neagu pentru calomnie. „Abuzul în serviciu” a fost rezolvat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice care într-un document remis în 25 februarie 2015 a susţinut că «nu se constată existența unui drept de proprietate (…) În concluzie, rezultă fără dubiu că, potrivit Constituției României în vigoare la acea dată, imobilul se afla în domeniul public al statului, fiind, printre altele, inalienabil. Pe cale de consecință, el nu putea face obiectul unui transfer de proprietate». Alexandru Stoica ar fi putut salva însă cele 4 luni în care acest litigiu a blocat derularea execuţiei lucrărilor încheind un contract de cedare a dreptului de folosința cu UJSLI. Nu a făcut-o!
Groapa se mută în bugetul public
Cu o lună înainte de sfîrşitul anului 2015, pe 7 decembrie, Alexandru Stoica & compania recunosc public că soarta investiţiei e pecetluită şi arvunesc jumătate din bugetul de venituri al Sloboziei din 2016 pentru finalizarea acestei investiţii. Astfel, consilierii locali ai municipiului Slobozia au fost convocați «de îndată» pentru a aproba un proiect de hotărîre prin care se introduce pe lista de investiții pentru anul 2016 obiectivul «Reabilitare funcțională a Pieței Revoluției-Slobozia». Hotărîrea a fost aprobată cu o unanimitate de 11 voturi de către consilierii PSD prezenți în sală. Singurii care s-au opus proiectului au fost 3 consilieri ai Opoziției, Mădălin Teculescu, Gabriel Ioniță și Andreea Conescu. Restul consilierilor Opoziției nu au participat la lucrările ședinței. Potrivit declarațiilor oficialilor locali prezenți la ședință, aprobarea investiției din fonduri publice locale și decalarea termenului de execuție pînă la 30 iunie 2016 nu reprezintă o garanție a finalizării lucrărilor: «Faptul că veți aproba azi acest proiect nu reprezintă o garanție că el va fi finalizat la termen sau că fondurile cheltuite pînă acum din bani europeni nu vor fi returnați. Aceasta este soluția identificată acum. La momentul respectiv, probabil, vom găsi o altă soluție» a precizat public Eugenia Hamza, șefa Serviciului Investiții din cadrul Primăriei. Valoarea aprobată de către consilierii locali ai PSD în cadrul ședinței din luna decembrie 2015 se ridică la 27,4 milioane de lei, bani care reprezintă doar «o estimare a sumelor necesare finalizării proiectului”. Decodate, cuvintele oficialului Primăriei transmit că investiţia nu va fi finalizată nici în vara anului 2016 şi că, pe lîngă banii europeni cheltuiţi, slobozeni vor plăti şi banii pentru finalizarea investiţiei. Adică dublu!
La oraşul cu edil sărac (cu duhul), nici banii nu trag
Povestea noastră se apropie de sfârşit. Dacă aţi avut răbdarea să o urmăriţi, vă mulţumim şi vă asigurăm că ea se repetă, cu variaţiunile de rigoare, la fiecare dintre cele 400 de proiecte restante din România. Insistăm însă să susşinem că, aşa cum încă se întîmplă la Slobozia, nu e nicăieri. În urmă că vreo două săptămîni, primarul Sloboziei a anunţat public că va împrumuta bani de la Trezorerie pentru finalizarea gropii. Potrivit declaraţiilor sale, valoarea împrumutului va fi mai mică,iar dobînda şi mai și, că de, banul e de la Stat! Numai că împrumutul trebuie aprobat cu votul a două treimi dintre consilierii locali, că de, aşa e legea. Iar în an electoral, consilierii Opoziţiei sunt şi ei precauţi. Chiar dacă decizia de a împrumuta bani va fi aprobată în plenul Consiliului, la Slobozia mai există o problemă. V-am pomenit la începutul acestui articol de un prim contract semnat la 7 iunie 2012 pentru proiectul „Utilităţi Platformă Industrială IMM-Slobozia“. Ei bine, această investiţie impusă de Uniunea Europeană ca taxă de lux pentru „groapa lui Stoica”, zace inutil la o margine de Slobozie şi nu produce de un an şi jumătate, de cînd a fost inaugurat, nici o leţcaie. Iar de indicatorii de performanţă nici nu mai merită să pomenim. Ba, poate că ar trebui, pentru că la sfărşitul lui 2018, termenul final de monitorizare a acestei investiţii, dacă acești indicatori nu sunt indepliniţi, Slobozia trebuie să dea înapoi 17, 5 milioane de lei. E drept, nu toţi sunt de la Uniunea Europeană. După cum nu toţi banii din „groapa lui Stoica” sînt fonduri europene. Dar la un calcul grosier tot ies vreo 50 de milioane de lei, plus împrumutul de 20 de milioane pe 20 de ani de la Trezorerie care se va moşi în lunile care urmează… Totul pentru o investiţie despre care directorul ADR Sud Muntenia, Liviu Muşat, a declarat în luna ianuarie 2016 următoarele: „S-a realizat un proiect care nu reprezintă o necesitate, care nu are o utilitate publică!”
