Dacă excluderea dintr-un partid ar atrage după sine și pierderea diurnei lor cea de toate zilele, probabil că am vedea, în România, numai politicieni fideli, gata să moară mai curând decât să părăsească la greu Partidul. Doar că prevederea asta nu există și prin urmare, politician fiind, poți să faci ce vrei, poți să uzi și canapeaua, că mai mult decât să-ți ia boii de la bicicletă Partidul n-are ce-ți face. Așa și cu Norica și cu Renata: le-a durut la bașcheți de avertismentele și de ultimatumurile date de conducerea PNL, căci știau prea bine că, și dacă rămân fără colegi, coledziul de la Bruxelles plus leafa babană de europarlamentar nu li le ia nimeni.
E adevărat că astfel Partidul se vede lipsit de două cariatide zdravene, care au pus umărul din greu la construirea USL, dar pe de altă parte era și cazul să se limpezească apele. Cum era de așteptat, duduia Norica (rușine celui ce s-a gândit la verbul ”a dudui” și la tonajul doamnei) a fost exclusă din PNL, la pachet cu Renata, că era supraofertă. Ce vor face acum cele două orfeline de partid nu-i greu de ghicit. Ele declară că vor rămâne liberale și că tocmai de asta au fost alungate din PNL, fiindcă, loiale valorilor liberalismului, au refuzat să treacă în tabăra Popularilor europeni.
Și unde să meargă niște liberale autentice? La domnu Oprea – Interesul Național? Nu, că ăla nu e liberal? La UDMR? Nu, că nu-s unguroaice. La Minorități? Le-am jigni dimensiunile politice: ele sunt, fiecare, o majoritate în sine! Singura soluție e PLR, partidul fostului premier Tăriceanu. Pentru virilul Călin – cvintet de neveste, nu va fi o problemă dacă se va mai procopsi cu încă două femei – hai, zi, trei, și cu nepoata Noricăi. Pentru că așa e el, suflet de tată: când vede pe cineva alungat dintr-un partid, îl ia, îl scutură, și-l bagă în PLR.
Care PLR e o anexă a PSD. Iar mai devreme sau mai târziu, când n-o mai putea de niciunele, e clar că și virilul domn Kuki Tăriceanu va fi nevoit să-și ia carnet roșu, ca să aibă bani de pilulă albastră. Și atunci o să tragă tot partidul-breloc după el, sfârșind acest liberalism de cumetrie. Tare aș vrea s-o văd pe vajnica liberală Norica Niculai peste câțiva ani, în Parlamentul European, cântând, cu pumnul drept strâns și ridicat, Internaționala, din băncile socialiștilor, cu același patos ca adevărata ei înaintașă, Ana Pauker.
