Recent au avut loc vreo trei evenimente importante ce au făcut mai multă sau mai puțină vâlvă și o parte din așa numita „opinie publică“ a avut din nou o părere parcă scoasă din cartea „Biblia pentru copii“. Drept urmare…
…
1. „Elevă BĂTUTĂ de un taximetrist pentru că traversa PREA ÎNCET. Era pe trecerea de pietoni“, titrau mai toate publicațiile. Dar să aprofundăm: conform datelor împărtășite de mama tinerei pe blog, eleva citea pe trecerea de pietoni, mai exact „Nimphette a Cristinei Nemerovschi, o carte pe care nu o prea laşi din mână“. O preocupare foarte frumoasă din partea tinerei, dar pe trecerea de pietoni se traversează după ce te uiți stânga-dreapta, nu rând cu rând. Pentru că altfel poți să… mori. Scuza asta cvasi-intelectuală că „citea și vai domne și ce“, nu te ține în viață când treci strada. Cât despre taximetrist, să nu creadă vreunul că-i țin partea, este evident că mai bine de 90% din șoferii din România au oareșce tendințe schizoide și se cred la raliu, dar problema asta se va rezolva când carnetul de șofer se va lua puțin mai greu decât o plasmă de la magazin.
…
2. „Țara sub cod roșu, Victor Ponta joacă baschet“, a fost un alt titlu bombastic. Acum cel mai probabil unii dintre voi veți ajunge la concluzia că-s pontist, băsist-undercover, sau crinist-dedublat, dar nu. Pur și simplu cred că Ponta putea să joace și bambilici, zăpada tot nu se oprea din căzut. Pentru că în general vremea nu ține de politicieni. Și da, Ponta și toată administrația lui duduie de incompetență, dar asta nu ține loc de alți zeci de ani de furturi, defrișări și „combinații“. Până la urmă, simplu și logic, la ce ajută dacă se duce Ponta în zăpadă și se scarpină inghinal dând directive? Se mișcă lumea „mai cu talent“? Ori îi crește lui capitalul și-o să spună alegătorul „unde domnule, om din popor, vine și zace aici cu mine în zăpadă. Nu face multe, dar stă cu mine“. Dacă-i pe așa, prefer un stat unde aleșii joacă Țomapan într-o vilă la munte, dar totul merge strună.
…
3. Ideea de la punctul 2 se aplică și în cazul accidentului din Apuseni. Oamenii ăia au murit dintr-un mix de erori și nereguli, nu pentru că neapărat în seara aia cineva era la Budapesta, la Băile Herculane sau într-un mall.
De cele mai multe ori când dintr-o situație critică se scapă cu viață se spune că „Dumnezeu a făcut o minune“. Poate că și-n cazul dramelor e normal să spunem „bă, Dumnezeu n-a făcut nimic și așa a fost voia lui“. Nu?
