Eurovisionul a fost frumos. Melodii cu mult peste așteptări, spectacol bine pus în scenă. La votare, era reconfortant să fii un mic Nostradamus știutor dinainte cine pe cine preferă. Geopolitica de confrerie a cucerit întâlnirea pe echipe cântătoare, aranjamentul nemuzical fiind acum solidar political correctness-ului contemporan. La fel ca și Conchita…ah, Conchita!… irezistibilă cu talia ei de viespe și barba pusă erorii originare a sexului pe genuri.
Deși unii cred că hirsuta Conchita este o reînviere a vechilor circuri etalând femeile cu barbă, noi nu plecăm urechea la umorile învechiților în tabuuri sexuale, anatomice, filosofice sau de oricare gen s-or mai găsi prin gândirea umană. Conchita întrupează un mesager venit din viitor, când mamele cu păr pe piept și push-up la chiloții bionici vor face parte din normalitate.
Conchita și rusoaica vopsită blond au oferit cel mai sensibil moment, stând mână în mână ca fetele și televizând lacrimi de emoție și fericire colegială. Concurentul suedez, băiat frumușel și talentat, trebuie să-i fi produs mai mulți fiori în-cântători Conchitei decât Polinei devansate incorect, zicem noi, în clasament. Solidaritatea nordică a combătut rachetuța sexy a lui Putin, cea care a pierdut pe mâna Tătucului eliberator de peninsule ale altora.
Îmbucurător, Moldova nu a mai dat 12 puncte Rusiei protectoare, ci României bănuite la Kremlin acaparatoare. Încă un pas înainte pentru Moldova spre Europa, cu pașaport românesc în buzunar și gaz rusesc în felinar. România a demonstrat și ea că nu trimite doar cântăreți ambulanți în Peninsulă, dăruind cota maximă Italiei, din cuore și cu grande amore. Nu că n-ar fi meritat-o tenorașii italieni; numai că moda lor a trecut de mult, animația scandinavă fiind azi mai apreciată decât vocalizele à la Caruso.
Sunt alte timpuri și dacă Armenia ar veni la concurs cu un Aznavourian recuperat și regenerat, ar lua-o în barbă mai rău decât noi cu oricine am merge acolo. Nu avem o congregație geopolitică apărătoare, căreia să-i fim simpatici orice ar lălăi trimișii pe scenă. Păcat, prin ajutor extern de nădejde am fi putut să obținem din Salam un produs apreciat la adevărata lui valoare europeană, să moară dujmanii României de ciudă și incorectitudine politică.
Acum trebuie să uităm totul, la fel cum nimeni nu-și va mai aduce aminte de suedezul cu nume greu pronunțabil. S-a împlinit, prin rugăciune fierbinte către Bărbosul Tutelar, dorința arzătoare a lui Kiril: colonelul-pravoslavnic n-a vrut Rusia câștigătoare pentru a nu fi nevoită să suporte, pe teren propriu, femei păroase ori bărbați cu clitoris modelat chirurgical. Rușii vor avea parte în continuare numai de potcapul lui rabatabil, confecționat pentru ca Patriarhul să poată intra cu el pe cap în limuzinele occidentale, al dracului de plăcute Domnului și săracului.
Lasă că mai e și la anul Eurovision. Mergem într-un Stockholm de unde anul ăsta a transmis Basir și în care Mahomed este cel mai răspândit nume scandinav. Poate se mărită Conchita până atunci, să ne schimbăm și noi posterul. Eu am unul cu Tom Jones tânăr, din era discriminatoare când chiloții aruncați în el pe scenă nu proveneau de pe mădularul scârbavnic incriminat de nea Costică Mavrocordat. Somewhere over the rainbow o vom lua de la capăt.
