Lui Dorel ii place să se uite la meciuri, acum nu se mai uită doar la fotbal. A auzit nefasta că nu ești om serios dacă nu-ți susții țara cu răgete și pe la alte sporturi. Așa a ajuns Dorel să se uite la Olimpiadă, la tenis, handbal, scrimă, etc. La K1 nu se uită, ăia e fit și prea arată bine in chiloți, plus că îl ia cu tahicardie și intră șaorma cu noduri, face indigestie și nici nu e in program. Dar el e un tip perseverent, așa că în timp ce i se scurge maioneza pe bărbie el urlă cu spor “HAI ROMÂNIA!”, după care postează extaziat, sau agonizând, rezultatele pe feisbuc. El e mândru că e român, lumea trebuie să vadă asta, el are o opinie și șterge cu sportivii pe jos când îi rămâne șaorma în gât, postează acid, cere rezultate, este expert în metodologie în orice sport (mai putin în K1, ăia e huligani).
Ultima lui pasiune a fost Olimpiada de la Rio. A murit, a înviat, a urlat, și-a vărsat berea in poală, și-a speriat copiii cărora le-au sărit chipsurile din mânuțele pufoase. Nefasta a început să plângă când l-a văzut vânăt. Nu se poate băi nene, e cea mai proastă olimpiadă a României, numa' sportivi de cacao. Ce mai?! A vorbit singur cu zilele. Ce legatură e între Dorel și madamme Lipă? Păi eu cred că sunt frați. Că doar un Dorel, sau vreo rudă de gradul I poate să decidă că sporturile neolimpice nu sunt de interes public, într-o țară în care procentul de copii care se sufocă in propriile șunci celulitice parcă aleargă să prindă ofertele Mc din SUA.
Competenţa se sinucide lângă groapa săpată pentru, în curând, defunctul Sport Românesc. Iniţial am vrut să mai scot o parabolă, dar nu poţi. Serios acum, când te sufoci de nervi într-un râs isteric, nu-ţi mai arde nici de animalele pădurii, nici de Scufiţa Roşie, nici de aia Maro, nici de vânător. Când te ia cu sughiţuri nu vrei decât să le dai dracului pe toate şi să îţi iei lumea în cap. Când ultima idee cu sclipici a Lipei e să taie fondurile federațiilor sportive neolimpice, îți vine să arăți lumii ce sporturi știi să faci tu, dar așa în cadrul știrilor de la ora cinci, cu DIAS, cu brigăzi speciale ale jandarmeriei, cu toata menajeria de forţă a autorităților.
Acum să nu ne gândim, dar chiar nu ne este recomandat să întrebăm de ce dracului avem federație națională de golf, echitație, hochei pe iarbă, tir cu arcul, badminton, navigație când NU AVEM ȘI NICI N-AM AVUT REPREZENTARE LA SPORTURILE ASTEA?!?!?! Am scris îndeajuns de mare?
Golf mă, golf mă prietene….serios…golf! Echitație…Care a fost mă ultimul român care s-a dat cu calul la Olimpiadă? Sau măcar ultimul roib rumân care să fi lăsat o balegă la Olimpiadă? Avem cel puțin 11 federații care toacă. Ahh, dar ne aducem cu toții aminte de medalia de aur luată la navigație, de dublul campion olimpic de la tir cu arcul, sau de meciul fabulos făcut de naționala României de badminton, ah mai să uit de românul declarat cel mai valoros jucător de golf al lumii! Păi astea sunt măi prieteni măi de interes național. Ce ne trebuie nouă ju-jitsu, shotokan, la ce ne trebuie nouă bre campioni mondiali la kyo-kushin? Ar trebui să organizăm campionate naționale de mâncat KFC viteză, sau suta de crispy strips touchscreen! Să vezi acolo performanțe începând cu frăgezeii de la 6 ani în sus! Să investim in centre de pregătire pentru a suporta sosul de chilli de mici!
Dacă madamme Lipă ar fi o prințesă, iar fiecare antrenor lăsat pe-afară ar fi un bob de mazăre, duduia ar dormi in depozit direct pe saci! Ce importanță are că n-o duce mintea să priceapă că lasă sute de sportivi fără banii de leucoplast (păi ce credeati? Că le-ajung banii de șosete măcar?), că îi îngenunchează și mai al dracului decât umblatul în echipamentele cârpite și prea mici de îi țin pe la coate? Nu, ca și Dorel, ea e plină de avânt și de ambiție! Păcat că singura cultură pe care doamna o deține e cea de mucegai dintre sinapse. E greu să priceapă că între cârmaci și rame e o diferența enormă de skill și talent analitic!
E târziu și sunt tare obosită, știți doamna Ministru cum e, job, sport, iar job…greu. Mi-au trecut până și nervii. Rămân cu tristețea, greața și cu o întrebare:
Doamna doamna, dar cu OINA? Cu OINA ce facem?
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 12 (1211) – 12-25 septembrie 2016
