În landul lui Opinie cel Voinic și a Cererii de Aur buda e fix la intrare. Să te ferească sfântul să fii și multiplă campioană olimpică și să refuzi să intri pe motiv că buda ar fi murdară. Păi e treaba ta să accepți tocmai pentru că pute și tu să nu uiți că ai datorii morale față de țară. Aceeași țară care te flutură mandră ca pe drapel la fiecare medalie și care te-ar jupui ca pe porc de Ignat când te împiedici. În caz că refuzi invitația n-ai voie să ai opinii sau critici la adresa mizeriei și cu atât mai mult la adresa managerilor de budă. Ce contează că pe pereți se scurge până la îngrețoșare ftizia social democrată, când ce-a rămas din hârtia igienică (și așa aproape inexistentă) plutește de-a dreptul bacovian in zoaiele liberale, că miasmele jurnali…pardon, rahatului adunat de zeci de ani îți întorc mațele pe dos?!
Apăi duduie, tu ești cam naivă așa, cum adică să îți fie respectat dreptul de a te exprima liber? Dar ce crezi dragă că dacă ai luat acolo câteva medalii poți așa să arunci cu păreri pe unde te duci? Măi măi, auzi la ea ce fițe, păi ei o invită să spele buda și prințesa strîmbă din nas că e murdara…pfff… Știi ceva Mițo? Ia lasă tu talentele și figurile că la WC n-ai loc de gimnastică, suflecă mătăluță mînecile și pune mîna, dragă, pe mop. Cum adică n-a ramas decât coada? Las’ că n-o fi bai, mergi colo in colț la tantica Lipă si cere-i un training din ala rămas de pe la Rio, dar bagă la cap să n-o repezi și nu care cumva sa faci gura mare că una două te lasă fara fonduri de la buget.
Ce zici tu acolo? Nu iți poți asocia imaginea cu gunoiul și mizeria? Ți-o fi că-ți strici manichiura, auzi știi ceva, asta e chiar nesimțire. Freacă dragă în genunchi cu peria și să vezi ce ți-o mirosi a flori de primavară că doar i-ai curațat ca o datornică ce esti buda lui Opinie cel Voinic. Nu poți dragă să refuzi atât de neelegant Cererea de Aur, e dobânda creditului către neam (mai bine te legai de bancă, la ăia e fixa și-n X ani scapi).
Urât scenariu nu? Urât tare, un pic dostoievskian așa ca imagine…dar nu! Abundența cromatică a stafilococilor de mai sus e fabuloasa. Nu e nimic gri, toate-s neon, toate țipă să-ți rupă retina. Ia-l pe Dostoievski, izbește-l de malurile de la Snagov, târăște-l de guler rapid prin centrul vechi, direct Rahova și cu destinație finală în Ferentari (deși cred că mai indicat e la Vaslui) că tot vin alegerile. Acum că am facut rezumatul scenariului, că am stabilit că aparține curentului dramatic de ghenă, rămânem cu personajele: tovarășul Lucian Mândrută în rolul lui Opinie cel Voinic și Cătălina Ponor în rolul nefericitei Mița. Acum câteva zile apare în presă știrea cum că baieții din PSD i-ar fi oferit Cătălinei Ponor o…”colaborare”. La scurt timp, în mod evident, apare și răspunsul: ”Am decis să refuz propunerea de a candida. Se spune că politica e o meserie murdară şi nu vreau să-mi arunc numele în aşa ceva, după ani de zile de muncă în gimnastică pe propriile eforturi şi sacrificii”
În urma declarației, Mândruță se sesizează din oficiu și postează pe blogul personal , usturător, ca replică la impertinența Cătălinei de a-și exprima public părerea despre breasla politică. domnia sa Mândruță, chiar o trage de urechi pe gimnastă explicându-i scurt și fără drept de apel că ea are niște responsabilități clare fața de tineretul din ziua de azi și că sub nici o formă ea nu ar trebui să țina acest tineret departe de politică emițând asemenea opinii zdruncinate. Comparațiile pe care le utilizează domnul în cauză frizează rațiunea. Spre exemplu pentru dânsul refuzul de a da curs invitației PSD-iste echivalează cu asistarea la un accident cu raniți și sânge mult și ignorarea completă a muribunzilor pe asfalt. Evident o invită să pună mână pe mătură și să înlăture ticăloșia, nu care cumva să se țina de nas. Și mai presus de asta, îi sugerează superior să își construiască următoarea declarație de presă cu un copy/paste din spusele lui, afirmând cu generozitate că nu l-ar deranja deloc.
Așa-i că-i excelent? Dar stai ușor, că pe lângă Opinie Vodă ăsta mai apare și domnia sa Tolo (cică ar veni de la Tolontan) care ba empatizează cu Ponor, ba o trage și el de urechi aducăndu-i aminte cât e ea de datoare politicii românești. Cum PNL-ul și PSD-ul sunt tăticii ei, pentru că fără eeeei cine mai pupa pensie specială de sportiv? Ah? Cine? Și acum ea ce face? Refuză? Rușine să-i fie! După care iar vine cu sentimente mai calde și mai bune, că oricum el știe mai bine decât Cătălina de ce a refuzat ea oferta asta. N-are domnule nici o legătura cu mizeria, sau ca invitația a fost facută de social democrați sau de liberali, astea sunt irelevante. Mița a zis pas pentru că și-a luat-o pe net mă nene. Ea incă n-a trecut peste eșecul de la Rio care s-a bazat exclusiv pe criticile primite pe net, drept urmare logic este că refuzul are aceiași bază. Cătălina e nesigură în politică pentru că bully pe net la Rio.
Dincolo de cei doi… domni, Cătălina Ponor rămâne un om inteligent, unul care și-a muncit creierii și fizicul cu o frecvență și îndârjire senzaționale. Care ca rezultat direct a ascultat imnul românesc cu aurul de gât de mai multe ori, și nu, nu datorită condițiilor “fabuloase oferite de politicienii murdari! A câștigat antrenându-se în echipamente purtate de generații în șir, pe saltele de-o vârstă cu Antipa, pe aparate reparate și uneori chiar improvizate de către antrenori. Iar aștia doi vorbesc de parcă i-ar fi plătit întreaga pregatire de 25 de ani din buzunarul propriu. Unde stă tupeul acum? Nu miroase așa un pic a budă?
Dacă sportivul decide că politica nu e de competența lui, domnilor, nu este o lașitate ci un gest care ar trebui apreciat. O vorbă din bătrâni spune că pentru a-ți da seama că ești prost trebuie să iți meargă câtuși de puțin capul. E la fel și cu oamenii inteligenți care aleg corect. Au stat, au gandit, au decis clar in baza competențelor lor și nimeni nu poate contesta asta. Vreți un exemplu concret de fost mare sportiv căzut în aroganța poziției și devenit un exemplu de incompetență? Cum adică cine? Păi e, chiar azi, în fruntea Ministerului Tineretului și Sportului.
Dar stau și mă întreb, vouă nu vă pute nimic? Pentru voi politica românească e un câmp de levanțica înflorită? Pentru că luată așa la rece, parcă nici unul nu dețineți vreo funcție în sistem. Toate sunt roz și merg bine? Nu gem orfelinatele de copii? Nu aveți maidanezi pe străzi în Perfectistan? Voi n-ați pierdut niciodată nimic emoțional sau fizic din ineficiența acestui aparat sinistru? Mă baieti, voi ori sunteți de buline, ori fumați ce nu trebuie, ori chiar sunteți de-o ipocrizie de porc! Adică voi aveți voie să decideți că nu vă trebuie funcții politice (sau oare n-ați fost capabili să le obțineți? hm…e doar un gând…) dar sportivii campioni n-au voie să refuze, ei au responsabilități față de generațiile tinere. Voi nu? In lumea aia mică și grețoasă a voastră tinerii sunt hotărâți, determinați, plouă pe ei cu oportunități și nu mai au nevoie de nici un fel de consiliere? Toți bubuie de educație și cultură datorită vouă care sunteți niște formatori excelenți, care și-au făcut treaba impecabil în a direcționa generațiile noi! Știți de ce nu candidează Cătălina Ponor? Pentru că nu vrea ea!
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 14 (1213) – 10-23 octombrie 2016
