Cum salvează Lucescu turismul românesc. Ahmetov: „Voi veni cu plăcere aici, des“

A ajuns în România după ce antrenorul echipei lui s-a luat la trân­tă c-un tramvai. Televiziuni­le au fost într-un extaz vecin cu balele faţă de apariţia sa. S-a subliniat o dată la 30 de secunde locul ocupat de el în topul Forbes, de parcă simpla prezență a omului timp de câteva ore într-o țară i-ar crește PIB-ul cu 50%, prin mo­lip­sire.

Așa că am înghețat și noi vreo două ore pe la ușa Spita­lu­lui Universitar, să stăm de vorbă puţin cu Rinat Ahmetov.

N-o să insistăm pofticios pe faptul că are 16 miliarde de euro la 45 de ani. Sau că deține un club de fotbal și că e unul dintre oamenii atât de puternici încât se roagă un cârd de lume de ei s-o ierte pe Iulia Timoşenko.

– Antrenorii români sunt daţi afară înainte să înveţe numele tuturor jucătorilor, chiar dacă pierd un meci a doua zi după ce au fost angajaţi. Ați venit să-l concediați pe Il Luce?
– Mircea Lucescu rămâne antrenorul nostru. Este şi bunul meu prieten.

– Spre deosebire de Iulia Timoşenko, cu care sunteţi nu numai rival, ci de-a dreptul duşman. Cum comentaţi condamnarea ei?
– Are noroc că mai este în viaţă.

– Sunteţi, de asemenea, şi parlamentar. Credeţi că alegătorii români vor învăţa vreodată din experienţele trecute?
– Astea sunt greşeli. Greşelile altora nu le ţii minte, dar ale tale costă foarte mult şi le ţii minte toată viaţa.

– Economia românească e într-o criză continuă. Aveţi vreun sfat pentru ea?
– Îi doresc să treacă repede peste acest moment.

– Ştiţi ce se face în România ca să ieşi viu din spital? Sau vă bazaţi pe faptul că Lucescu e celebru? Aţi vorbit cu doctorul care se ocupă de el?
– I-am adus cadou un pulover, o eşarfă şi un fes cu culorile echipei ca să-l motivez.

– Un doctor zicea că trebuie stat cu ochii pe Mircea Lucescu ca pe butelie. Credeţi că se referea la pacientul Lucescu sau la şoferul Lucescu?
– Cred că nu va mai conduce niciodată. Va avea şofer toată viaţa.

– Aveţi vreun os de aruncat presei care vă pupă urmele paşilor, în disperarea de a ignora tunul lui Ioan Niculae şi celelalte matrapazlâcuri incomod de arătat în jurnale?
– Cu siguranţă ne vom mai întâlni. Voi reveni în România.