Vine un moment în viața fiecărui țăran incult când trebuie să-și pună hainele de nuntă și să o ardă pe muzică clasică la Ateneu. E de înțeles, sincer, toți trebuie să fim impostori – și eu a trebuit să mă prefac că-mi place Manowar ca să mă combin cu o tipă în liceu. E OK. Dar dacă tot vreți să vă dați oameni de cultură, vă rog, respectați următoarele reguli.
- Știu că nimeni din familie n-o să vă creadă că ați fost la Ateneu până nu le arătați niște poze în care zâmbiți tâmp cu orchestra în spate. Totuși, ați putea să nu-i întrerupeți pe amărâții de pe scenă, chiar dacă nu se ridică la nivelul lui Petrică Mâțu-Stoian, cu bipul ăla de rahat de autofocalizare. Sau să-i rugați pe cei care au avut ghinionul să aibă locuri în spatele vostru să vă facă poza cu pricina.
- Iarăși, știu că vă plictisește muzica clasică la fel de mult cum mă plictisește pe mine Mircea Badea, dar dacă aveți un Blackberry de-ăla ieftin de businessman care deține un butic în Rahova, țin să vă anunț că tastele se aud foarte tare. Așa că, dacă vreți să dați mesaje pe feisbuc cu pițipoanca cu care vă înșelați nevasta, mai bine ieșiți la aer și dați-i un telefon, că tac-tac-ul ăla care se aude când loviți cu cârnăciorii de spărgător profesionist de semințe e foarte enervant.
- Cu câteva minute înainte să înceapă concertul, te uiți în jur și vezi cum ceilalți spectatori încep să-și scoată molecularele și să le pună pe „silent”. E chiar atât de greu să-ți vină ideea că ar trebui să faci și tu același lucru?! Chiar nu e OK să se audă „Pumnii mei minte nu are” sau ce sonerie de rahat ai pe iPhonul tău bengos în timp ce ăia bagă mare Brahms pe scenă. Ție cum ți s-ar părea să auzi o sonerie cu Iron Maiden la un concert de manele? N-ar fi frumos nu?
- Există această impresie tembelă la noi, cum că ar trebui să te îmbraci frumos când mergi la teatru, operă sau Ateneu. Carevasăzică nu poți să te bucuri de artă în tricou și blugi, ci trebuie neapărat țol festiv. Consecința nasoală a aceste prostii e că, pentru țăranu’ mioritic (fie că vine din provincie sau din Primăverii), eleganța echivalează cu costume de haine rose-bonbon și rochii de seară gândite pe WC-ul din fundu’ curții. Și parfum. TONE de parfum. Ieftin. Parfum pe lângă care și o bășină are mireasma rafinată. Data viitoare când vreți să vă dați intelectuali la Ateneu, vă rog, rămâneți la deodorant!
