Așa cum știm deja, românii nu se ma înghesuie la cărți, de orice fel ar fi ele. Nici măcar nebuniile alea ezoterice, cu planete care influențează viața omului de când se scoală din pat și până ajunge la veceu, nu se mai dau. Iar dacă neamul nostru, atât de credincios în tâmpeniile care sunt superstițiile, nu mai cumpără așa ceva înseamnă că e groasă rău de tot. Cică grecii mănâncă deja tot ce s-a scris la ei de 2.500 de ani. La noi însă, foamea o să fie mult mai mare – se știe că n-am renunțat la alfabetul chirilic decât de vreo trei sute de ani, ceea ce e puțin pe scala comestibilității literare.
Evident că nu putem generaliza. Ca de obicei, pe lângă Cărtărescu, care e de la sine înțeles, fiind cumva preexistent noțiunii de scris sau citit, mai există și surprize. O astfel de gură de aer proaspăt (deși parfumurile ei nu mai sunt ce-au fost) este Mihaela Rădulescu. Așa se face că, proaspăt întoarsă de la Monaco tocmai în țara pe care o pizduia de nu mai putea cu ani în urmă, trista noastră divă s-a decis să aștearnă această ironie a sorții în pagini de literatură cât mai grea. Prin urmare și-a suflecat mânecile rochiței ăleia penibile cu care-au urâțit-o producătorii de la Realitatea și, transpirând sudoare de crocodil, femeia s-a așternut pe un scris care l-ar fi cutremurat și pe Hemingway.
Rezultatul este excelent, se numește Pagini de viață și a fost publicat de o editură obscură, dar promițătoare din Slobozia. Deja de la primele pagini, vizitatorii de la Bookfest au descris niște simptome stranii, spunând că n-o pot lăsa din mână, ba chiar simțind nevoia s-o ia și la veceu. Calitatea scriiturii a fost, de altfel, confirmată și de criticul Nicolae Manolescu, prezent la lansarea cărții. Avem de-a face cu un talent zdrobitor, a spus el. Așa cum este Mihaela pe micul ecran, așa este și în literatură. Forță, cursivitate, logică, tupeu, nebunie, tot ce vreți. Și pe toate cele 780 de pagini. Urmând o strategie de marketing fără precedent, editura din Slobozia va vinde această carte fără preț. De ce? Pentru că este neprețuită, firește, și-au motivat decizia editorii. Ca și experiența de viață a Mihaelei.
