Ziua de ieri începuse chiar monoton. Credeam că un drum la piaţă îmi va aduce doar nervii pe care mi-i provoacă, mai mereu, îmbrâncelile şi loviturile repetate în genunchi cu sacoşele încărcate, adică, într-un cuvânt, amabilităţile schimbate cu ceilalţi participanţi la târguială.
Însă, întorcându-mă spre casă, cu genunchii suficient de zdreliţi şi cu mâinile suficient de încărcate cât să sudui ca un fost birjar, am avut o revelaţie care m-a făcut să mă opresc, brusc şi fără să semnalizez, în mijlocului drumului. Din cauza manevrei mele pietonale, o bătrânică nevinovată s-a împiedicat de sacoşa mea cu cartofi noi şi-a strigat „neobrăzato” în timp ce mă lovea viguros peste ochi cu evantaiul din pene de papagal.
Am înţeles de ce sunt la noi atâtea cratere în asfalt! N-a fost uşor şi n-aş fi reuşit fără o sclipire genială şi modestă, dar i-am dat de cap. Ţin pe această cale să-i mulţumesc domnişoarei care, în dimineaţa zilei de ieri, a cărat pepeni din Piaţa Domenii, cocoţată pe platforme. De asemenea, doresc să-mi exprim deplina admiraţie pentru ţinuta exemplar de elegantă pe care şi-a păstrat-o vreme de două staţii RATB, în pofida bătăturilor însângerate pentru care o compătimesc sincer şi pentru care aş împărţi cu ea orice premiu mi s-ar acorda vreodată pentru geniala (ştiu că mă repet, dar e singurul cuvânt suficient de fidel) mea descoperire.
Noi avem gropi în asfalt pentru că fetele poartă tocuri înalte, vara, când asfaltul devine de plastilină şi pentru că, ori de câte ori păşesc, li se prind bucăţi mari de asfalt de tocurile altfel superbe şi sexy! Vina drumarilor este că n-au inventat încă asfaltul cu o compoziţie adaptată la cerinţele modei şi găsesc că asta-i total inacceptabil!
Pentru că, domnilor, puţin ne interesează pe noi de maşinile voastre rupte prin hârtoape, este esenţial ca noi să putem merge pe toace şi pe un asfalt încins la 60 de grade! Pentru că şi voi,tot datorită tocurilor ălora deveniţi atenţi la ciculaţia pietonală,nu-i aşa?!
