Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, ne explică de ce atunci când Traian Băsescu ori Victor Ponta strănută, leul începe să tușească.
În ultimii ani am tot avut prim-miniștri juriști. Mă gândesc, desigur, la Emil Boc și Victor Ponta. Dumneavoastră ați fost aproape să ajungeți premier. Oare nu ne-ar fi fost mai bine totuși, mai ales că suntem în criză, cu un finanțist, decât cu un jurist, la frâiele executivului?
Contează să ai majoritate de facto în Parlament. Dacă e îndeplinită această condiție, importantă este viziunea, nu profesia. O viziune/filosofie liberală te ferește de multe necazuri. Dacă ai și viziune, trebuie sa fii om politic abil, pentru a negocia cu adversarii politici chestiunile importante pentru țară, mai ales pe cele strict necesare, dar dureroase. Apoi este foarte important să explici aceste măsuri în mod clar și corect, până când sunt înțelese de public. Despre economie poți să-i întrebi pe consilierii tăi, nu trebuie să o știi în detaliu.
Regretați că nu ați ajuns prim-ministru sau vă convine mai mult la BNR?
Nu regret. Eu sunt economist, nu sunt politician, deși mă țin la curent cu evoluțiile politice. Primul ministru trebuie să fie un politician. Unul echilibrat, cu predispoziția de a-și face treaba documentat, cu agende transparente şi cu o bună comunicare cu publicul. În această etapă a vieții mele mă interesează profesia mea de bancher central.
Domnule Croitoru, de ce a scăzut euro atât de mult în ultima lună, în perioada referendumului? Este moneda europeană „băsistă”? Sau e doar foarte sensibilă atunci când politicienii noștri se ceartă și cei de la Bruxelles ne urechează?
Nu prea îmi vine să glumesc pe tema aceasta. Cauzele deprecierii leului sunt tensiunile de pe piața datoriilor suverane și turbulențele politice de la noi. Aceste cauze s-au suprapus pentru a duce la ieșiri nete de capitaluri. Vânzarea unor titluri de stat deținute de nerezidenți nu a fost compensată de intrări de fonduri europene sau de reînnoirea la scadență a liniilor de credit ale băncilor, ci a fost compensată, parțial, de BNR. Da, leul românesc este iubitor de pace politică. Are nevoie de ea mai ales acum, când situaţia din zona euro este dificilă.
Ce părere aveți despre noul guvern? E bine că BNR are un om acolo, pe Florin Georgescu?
E un avantaj că Florin Georgescu este de la BNR. Știe care sunt implicațiile unei alunecări fiscale pentru coerența politicilor. Știe și că economia are legi foarte clare, care te sancționează dacă le încalci. Are toate motivele să încerce să contribuie la păstrarea echilibrelor în limite sustenabile. Dar nu îi va fi ușor într-un an electoral. Știți ce spune proverbul: apără-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur.
Știm că economiștii sau finanțiștii nu au un glob de cristal în mână. Totuși, unde vedeți economia României în 10 ani?
Criza va mări presiunile pentru o uniune fiscală a UE, iar aceasta nu va putea fi total legitimă fără o uniune politică. Toate acestea vor însemna schimbări profunde. Ca să le facem față, va trebui să mărim competitivitatea economiei, singura cale de a converge cu nivelul de trai din UE și de a intra în zona monetară. Pentru aceasta va trebui să menţinem politici coerente, ca să nu mai alunecăm în dezechilibre care ne trag înapoi atunci când au loc corecții. Va trebui să instituim domnia legii și să reducem corupția, ceea ca va mări libertatea economică. Va trebui să ne schimbăm mentalitatea și să fim proactivi în UE, nu doar reactivi. Dacă vom face toate astea, vom fi relativ mai aproape de media nivelului de trai din UE. Dacă nu, vom rămâne pe poziția codașă de astăzi.
În luna iunie v-ați lansat un nou volum, „În apărarea piețelor”, în care argumentați că această criză nu este rezultatul capitalismului, ci al lipsei de capitalism. Cum puteți explica, pe scurt, socialiștilor din România această afirmație?
Prin capitalism înțelegem un sistem de organizare a producției în care firmele private și oamenii aleg în mod liber și responsabil să intre sau să nu intre în schimburi economice, dat fiind un set de reguli bune. Regula de aur a capitalismului este aceea că cei care reușesc în acest proces sunt liberi să ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie să plătească. Când regulile, pe care le stabilesc diverse agenții ale statului, nu sunt bune, structura stimulentelor se deteriorează. Fără reguli bune, putem vorbi de lipsa capitalismului performant. Apar comportamente aberante, care pot duce la criză. În concluzie, nu capitalismul performant produce criza, ci lipsa lui. Vina este a administratorilor capitalismului pentru că au permis ca regulile să fie neclare, incoerente și părtinitoare.
Dacă în America există termenul de ăsta de „crony capitalism”, noi avem clasicul deja „capitalism de cumetrie”. Cum am putea scăpa de toți cumetrii care sifonează bani publici, de la băieții deștepți din energie la cei care se ocupă cu asfalt sau borduri?
Prin instituirea domniei legii și prin instituirea de reguli clare, coerente și corecte. Reforma justiției vizează exact instituirea domniei legii. Claritatea, coerența și corectitudinea regulilor se vor obține ulterior.
Recent, BNR a decis să nu dea drumul la robinet și să mențină rata dobânzii de politică monetară la 5,25%. De ce ați luat această decizie?
Sunt încă incertitudini mari legate de evoluțiile din zona euro. Procesul de deflație a activelor și criza datoriilor suverane continuă să creeze probleme băncilor. Pe de altă parte, turbulențele politice interne cresc riscurile de derapaje. Pe acest fond, aversiunea la risc tinde să deprecieze leul, cu consecințe complexe pentru inflație și pentru creșterea economică. În aceste condiții, este rațional să decizi menținerea ratei dobânzii, pentru a vedea dacă evoluțiile viitoare permit reducerea sau fac necesară creșterea ei.
Recent, au existat niște zvonuri că cei din USL aveau de gând să revină la dragostea domnului Iliescu, impozitul progresiv. Ar fi această măsură ultimul cui bătut în sicriul economiei noastre?
În opinia mea, opțiunea pentru un sistem de impozitare progresiv ar fi greșită. Nu ar aduce mai mulți bani la buget și ar tinde să reducă consumul. Cei care susțin impozitarea progresivă nu menționează că sistemul introduce cheltuieli mari pentru firme, care negociază salarii nete, și invită la evaziune fiscală. Nu avem nevoie de niciunul dintre aceste efecte.
Să presupunem, prin absurd, că ar veni un politician român la dumneavoastră să vă ceară un sfat cu privire la ce să citească. Ce i-ați sugera, Milton Friedman și Friederich Hayek sau John Maynard Keynes?
Să înceapă cu cartea mea, În apărarea piețelor. Glumesc! Să-i citească pe toți trei. Să înceapă cu Capitalism and Freedom, a lui Friedman, ca să înțeleagă ce este capitalismul performant. Să continue cu The Road to Serfdom, a lui Hayek, ca să înțeleagă ce riscuri sunt pentru libertatea politică atunci când libertatea economică (citește alegeri libere voluntare și responsabile ale entităților private, dat fiind un set de reguli bune) este limitată. Apoi să citească Teoria Generală a dobânzii, a banilor și a mâinii de lucru, a lui Keynes, ca să înțeleagă de ce a spus Hayek despre această teorie că este un mare pas într-o direcție greșită.
