Când m-am trezit sâmbătă dimineață, pe 22 decembrie 2012, am avut senzația bizară că ceva s-a sfârșit.
Într-adevăr, cafeaua! Cu ochii cârpiți de somn, am regenerat prin amestecare zațul din filtru. Apoi am dat drumul la radio și am aflat că lumea s-a sfârșit. Vocea plictisită a știristului anunța că la ora 24 globul pământesc a făcut Bang Bing. Adică a intrat pe unde a ieșit el la Marea Explozie. Cu o mică excepție: România! Deci bancul ăla imbecil cu întârzierea era adevărat? Crainicul zicea că imediat ce savanţii de la Măgurele o să ajungă cu rata la Institut, o să afle motivul. Dar cine dă doi bani pe niște cercetători români care nu știu nici măcar cum să-și mărească lefurile. Sau măcar să-și accelereze avansul și lichidarea. Am închis, siderat, radioul, mai ales că băgaseră infecția aia de melodie cu tremolo de țigan: „Mi-e sete de tine”. Am deschis televizorul să citesc Breaking News-urile. Canci! Toate erau cu Bănicioiu care și-a angajat la Minister niște tinere aduse cu limuzina de Negoiță. N-ai zice după fața aia de tocilar că, de fapt, e un curvar.
Până la urmă, am schimbat de pe B1, am dat pe Pro TV, care prezenta cazul disperat al unui bărbat cu un topor în cap, ajuns în semifinale la Vocea României. Apoi au băgat meteo cu un cod bătând din portocaliu în roz. Cică la Botoșani a fost văzut primul urs polar căutând prin tomberoane. Toate posturile străine dispăruseră din grilă. Ceea ce însemna ori că nu mai există restul lumii, ori RCS&RDS înlocuise toate posturile science cu unele ungurești.
Nu vă mai fierb, adevărul e că restul lumii se dusese pe Apocalipsă cu satelitul! De la granița Nădlac nu mai era nimic, doar o faleză și începea Oceanul Atlantic. Deja Mazăre anunțase că vrea să preia clădirea vămii să facă un cazinou sau un bordel, nu știa nici el, că era încă beat în club.
La Antene analiștii erau siguri că Ponta și Antonescu o să-l suspende pe Băsescu până la prânz, fiindcă nu mai exista Uniunea Europeană. Cășuneanu și Umbrărescu erau deja la Guvern, să semneze pentru autostrăzile integral de la buget. Iliescu plângea cu sughițuri, dar Moscova nu mai credea în lacrimi. Koniec Moskva! Multă lume era îndurerată pentru căpșunarii plecați afară. Chiar și Pițurcă mima o îngrijorare pentru stranierii neconvocați la lot. După câteva minute însă, au anunțat că la granițe ajung primii conaționali întorși acasă cu diferite bărci șutite din porturi. Un grup de romi vocifera la Otopeni că nu mai au ce face cu 300 de euro, dacă nu mai exista Schengen. Vestea bună era că, pe unde erau, românii scăpaseră. Suntem un popor binecuvântat!
Așa că aștept să treacă sărbătorile și mă duc în târg să-mi iau o mașină cu numere de Bulgaria. Că doar n-o să fiu eu fraierul care plătește impozit și după sfârșitul lumii!
