Prin toamna trecută, supărat că se găsise, prin Ţara Românească, unul mai mincinos ca el, în postura lui „Domnu’ Dan”, domnişorul Ponta l-a respins de la licitaţie pe confratele oltean întru şarlatanii, declarând că guvernul va găsi singur soluţii pentru revigorarea Oltchim. Atunci, decizia a fost aplaudată, iar mulţi dintre angajaţii combinatelor petrochimice din zonă au votat cu entuziasm USL, convinşi că după alegeri o maree de lapte şi miere se va năpusti asupra gurilor lor. Iarna a fost blândă, dar acum peste Oltchim, Arpechim şi alte facilităţi industriale din zonă seceră vântul sălbatic al concedierilor. De promisiunile preelectorale s-a ales praful, iar investiţiile de miliarde promise de premier sunt mai fantomatice decât spiritele miliardarilor care bântuiau garsoniera otevistă, dornice să se plângă clarvăzătoarelor în iaurt cum le-au sinucis ciocoii.
Speranţa naivă din toamnă s-a transformat, peste iarnă, în indignare, iar de câteva săptămâni – în furie, prevestind o primăvară a vrajbei generale. Săptămâna trecută, ameninţaţi cu foamea şi şomajul, lucrătorii de la Oltchim şi Arpechim s-au suit în autobuze şi au venit la Bucureşti, dându-i lui Victoraş prilejul de a auzi, pentru prima oară, sub geamurile Palatului Victoria, un refren pe care-l credea compus doar pentru pedeliştii lui Boc şi Udrea: „Hoţii! Hoţii”. Şi, spre deosebire de anii trecuţi, când bugetarii veneau ca la promenadă să protesteze fiindcă li se tăiase din salariu, hlizindu-se unii la alţii şi jucând dansul pinguinului, mitingul de săptămâna trecută a avut ceva din disperarea primelor demonstraţii postrevoluţionare, când muncitorii români făceau cunoştinţă cu partea întunecată a Forţei capitalismului: şomajul. Pur şi simplu, de data asta oamenii şi-au strigat pe alt ton năduful şi dispreţul faţă de o şleahtă de mincinoşi, care le-a luat votul şi i-a păcălit.
Din câte se poate omeneşte prevedea, acesta e doar începutul. După angajaţii din petrochimie, în stradă vor mai ieşi, cu siguranţă, şi alţii: papagalii de şomeri care chiar au crezut că vine Ponta cu un milion de locuri de muncă în cârcă, fazanii de dascăli care au fost convinşi că le măreşte Victoraş salariile, guguştiucii de pensionari care au votat cu două mâini USL siguri că li se va dubla pensia şi alte păsări alegătoare. Toţi aceşti inşi, pe care Ponta şi tovarăşii lui socialişti de cumetrie i-au jumulit pentru că îi văzuseră mai cu pene pe spate, nu reprezintă, separat, vreun pericol. Dar dacă ei îşi vor uni forţele şi vor lua cu asalt clădirea guvernului, ca-n vremurile bune ale lui Miron Cozma, izbindu-se de termopanele ministerelor mai ceva ca-n „Păsările”, atunci Victor Viorel chiar va avea o problemă. Aşa că, Victoraş, sincer îţi spun: mai dă ceva grăunţe nu doar graurilor care scuipă seminţe-n poartă, ci şi păsăretului util, care dă din aripi la strung, la şaibă sau pe ogoarele patriei. Că altfel, nu te văd bine: Hitchcock scrie pe tine!
Publicat în revista AC Nr. 16
