Dacă s-au terminat sărbătorile înseamnă că românii au rămas cu gândul la sărbătoare. După șase zile libere toată lumea se gândește cum o să fie următoarea vacanță. Doar cei de la știri ies repede din atmosfera festivă să ne amintească, și anul acesta, că am lăsat mizerie. Am umplut pădurile și plajele de gunoaie. Nu știu dacă imaginile din pădure sunt din arhiva televiziunilor sau dacă sunt de fiecare dată noi. Este foarte posibil ca știriștii să aibă un al șaselea simț în a găsi gunoaie oriunde s-ar afla.
Tot timpul m-au deranjat știrile de genul ăsta. Ca să ne schimbe comportamentul ne scad stima de sine ca nație. La fel ca o învățătoare proastă, știriștii vor să rezolve o problemă creând alte cinci. Acum nu mai sunt pădurile mizerabile, noi suntem mizerabili.
Nu zic că e în regulă să te comporți în natură ca în curte la Antena 3 sau că nu ar fi frumos să ducem gunoaiele la coș. Dar problema nu este doar a românilor și nu doar când avem noi zile libere. Plasticul este o problemă în întreaga lume. Atât de mare, încât luna asta un cercetător francez pleacă într-o expediție în Pacific pentru a cartografia cea mai mare adunătură de gunoaie din lume.
În locurile de întâlnire a curenților oceanici ajung toate gunoaiele plutitoare adunate de natură prin râuri și valuri. Acolo se formează insule de gunoaie, în lume sunt cam cinci astfel de focare. Francezul Patrick Deixonne vrea să ajungă la una dintre cele mai mari, ea se află undeva între California și Hawaii. Dimensiunea insulei cică este asemănătoare cu a Indiei. Asta înseamnă că acolo ar avea spațiu să trăiască cam un miliard de oameni. Noi suntem sub 20 de milioane, nici dacă am colecționa cu atenție gunoiul ca să-l aruncăm apoi în Dunăre nu am reuși să afectam atât de mult mediul.
După ce că, de-a lungul istoriei, am fost un popor ba cucerit, ba cumpărat, ba păcălit de puterile mari ale lumii, acum avem în cârcă și problema deșeurilor. Noi suntem puțini și săraci, Măria Ta, gunoaiele nu-s ale noastre.
