Problema unei eventuale penurii de hrană pe mapamond, cauzată de explozia demografică incontrolabilă, pare să-şi găsească rezolvarea tot prin eforturile ştiinţei. Deşi unora metoda preconizată le-ar putea părea extrasă din minunile Noului Testament, cele cu hrănirea mulţimilor cu o pâine sau un singur peşte. NASA va trece la finanţarea unui proiect de realizare a alimentelor prin folosirea imprimantelor 3D, hrana sintetică urmând a fi obţinută pe baza unui tipar şi a unor prafuri din insecte şi alge. Mă gândesc că şi adepţii unei hrăniri ecologice vor avea tiparul lor, care să funcţioneze cu materie primă colectată direct din natură. Nu poţi să ştii ce E-uri vor introduce europenii în prafurile respective sau chinezii ce orătănii exotice. Carevasăzică, va fi simplu: alergi puţin cu plasa pentru fluturi şi prinzi la grămadă insectele de pe afară, pentru că, nu-i aşa, tot ce zboară – în sfârşit – se va mânca. Eviţi să le mai dai cu spray-uri în nas muştelor şi ţânţarilor, şi iată cum mai eliminăm nişte chimicale din viaţa noastră. De fapt, toate gângăniile altădată sâcâitoare vor deveni bine venite, abia nu mai umbli prin pieţe după cele crescute artificial până la stadiul de mutant. Le baţi bine cu maiul sau le bagi la mixer, după preferinţe, ce rezultă pui la uscat şi ţi-ai obţinut necesarul de hrană uşor şi economic. Nu mai vorbim de facilitatea formidabilă a procesului de preparare, doar bagi praful în imprimantă, alegi felul pe care vrei să-l faci, dai un print şi masa-i gata. Fetelor, noi cele care nu am descoperit încă focul din bucătărie şi dragostea de soacră, ne vom împlini visurile culinare. Nu trebuie decât să-i trimitem pe ei la vânat şi colectat, că doar n-o să cadă tot greul printării pe noi. Eu zic că pentru femeia modernă, reţinută zi-lumină prin corporaţii, invenţia va fi de-a dreptul epocală. Dispar toate neplăcerile alea gen: „ţie când o să-ţi iasă sarmalele întregi, ca ale maică-mii?”, sau „nu mai răzui păstârnacul, dragă, că se pune întreg în supă!”. IT-iştii români ar face bine să treacă de pe acum la customizarea programelor dacă vor plăcinte moldoveneşti cu alge şi ciorbă de potroace din bondari. Nu degetele noastre oropsite de veacuri, ci digitalizarea vă va aduce hrana voastră cea de toate zilele. Ce-aş mai da acum print la un sufleu de muşte, că diseară iar vine soacră-mea şi se uită în oale ca Ibrăileanu în literatura română. Cu frică de ceva care încă mişcă, adică.
