Decis să elimine total disidenţa din partid, Crin Antonescu stă acum cu irepetabilii săi ochi albaştri în patru şi caută trădători. Pe Moisescu l-a epurat, pe Tuşa a epurat-o, pe Chiliman l-a executat ca la carte, cu proces-spectacol, iar Tăriceanu şi Orban tremură deja, pregătindu-se să intre şi ei în boxa epuraţilor.
Până atunci însă, un alt nume celebru din PNL e pe cale să fie zvârlit din partid. Nu, nu Ionescu-Quintus, nici Roşca-Stănescu, întrucât, de când l-a cunoscut pe Felix, Antonescu a prins drag de tot ce înseamnă securist sau turnător, ci Varujan Vosganian.
Armeanul uluitor de competent de la Economie a compus, precum se ştie, versurile la opera „Visătorul trezit”, o creaţie „transrealistă, cu libret metafizic”, care durează vreo trei ore şi e plină de simboluri, de şamani şi de zboruri în astral, creaţie la care au mai participat şi fata ministrului, Armine, dar şi soţia lui, Mihaela Vosganian.
Aflând acest lucru, Crin Antonescu s-ar fi făcut, potrivit apropiaţilor săi, foc şi pară, întrucât a perceput opera ca pe un afront personal, deşi Vosganian afirmă că lucrarea e dedicată eroilor din decembrie, nicidecum liderului PNL. Dar Antonescu e încredinţat că ministrul Economiei l-a luat pur şi simplu la mişto pe el, prin acest titlu.
„Este o referire clară la mine, cu atât mai evidentă după certurile pe care le-am avut în ultima vreme cu Ponta, când toată lumea a început să spună 2uite, bă, s-a trezit şi Adormilă ăsta, că-l muta PSD-ul cu tot cu pat”, deci e clar că visătorul trezit nu pot fi decât eu şi e adevărat, da, o spun cu toată sinceritatea, că sunt un visător, un idealist, aşa cum s-au mai născut atâţia pe meleagurile tulcene, acolo soarele încălzeşte altfel inimile, le face mai calde, mai fierbinţi, în venele nostru sângele curge mai iute, de acolo, să nu uităm, a venit şi Terente, faimosul haiduc, cu care mi-ar plăcea să mă identific şi tot de pe plaiurile dobrogene s-a ridicat acel despot Dobrotici, cu care de asemenea m-aş compara, dar nu la modul literal, întrucât despot nu înseamnă tiran, cum ar crede igaşii şi udrele din PDL sau gurnaliştii de la Evenimentul, ci la modul practic, despot însemnând „conducător” în slava veche, limbă faţă de care, ca lipovean de origine, manifest o empatie deosebită, nu doar pentru că e limba cu care am supt laptele, ci şi pentru că e graiul vorbit de Lenin, de Troţki, de Stalin şi de alţi corifei ai gândirii răsăritene, în vreme ce Vosganian nu e decât un armean incompetent, cum bine l-a caracterizat dictatorul Băsescu, că au şi dictatorii beţivi momentele lor de luciditate, armean care, în loc să ajungă să facă comerţ pe coastele levantine, acolo unde se băteau odinioară cavalerii viteji ai cruciadelor, eu ştiu… un Richard Inimă-de-Leu, un Saladin, un Filip August… el a eşuat pe meleagurile mioritice, unde a făcut dovada totală a incompetenţei sale, înregistrând sub guvernarea altui incompetent, un molâu care are, paradoxal, numele de Tăriceanu, recordul absolut de a avea deficit economic în perioadă de creştere economică, iar acum se ţine de cioace, de şopârle aşa-zise artistice, prin tot soiul de opere de trei parale, încercând să clintească laurii triumfului de pe fruntea mea olimpiană”, ar fi spus Crin Antonescu ieri, când s-a trezit, în jurul orei 15:00, rostind una dintre acele fraze succinte pe care le adresează apropiaţilor, pe post de „bună dimineaţa!”.
Liderul liberal crede că Vosganian chiar merită să fie exclus din Partid, deoarece nici nu e la prima aluzie de acest gen. El nu uită că, în urmă cu câţiva ani, scriitorul de origine armeană a mai compus, tot în familie, o operă intitulată „Iisus cu o mie de braţe”, ca pe urmă să devină mare şi tare la Economie şi să ia cu o mie de mâini taxe, impozite şi alte angarale. Deci este clar că Iisus, din opera respectivă, nu era Iisus, ci era însuşi Vosganian, căruia nu-i mai ajungeau braţele să jupoaie piei de pe bietul contribuabil!
Exclusiv online
