Am fost forţată de frecvenţa cu care subiectul se insinuează în cele mai diverse şi mai neaşteptate conversaţii, să acumulez atâtea cunoştinţe despre zodii, potrivirile şi nepotrivirile dintre ele, cât să pot să-mi păstrez aparenţele unui om de lume. Altfel, chestiunea ma interesează chiar mai puţin decât ar fi înţelept s-o recunosc public. Mă irită toate presupunerile legate de deprinderile unui om şi de trăsăturile sale, făcute doar pe baza zilei de naştere. Mă îngreţoşează că unii îşi caută partener de viaţă cu o zodie cumsecade. Adică o zodie care nu bea, nu fumează, nu-şi altoieşte nevasta, e fenomenal în pat, face piaţa, e doctor, arhitect sau avocat şi e uşor de manevrat. Sau o zodie gospodină perfectă, amantă experimentată, docilă sau răzvrătită, în funcţie de necesităţi. Pentru asta, mă gândesc că e suficient ca la prima întâlnire să-i verificăm discret CNP-ul pretendentului şi relaţia perfectă e gata. Fast food, fast love.
Prin urmare înţeleg că trăim într-o lume care s-a lăsat uniformizată cu aerul că asta e o virtute şi care găseşte că e reconfortant să ai certitudini care se iscă şi din ideea că a cunoaşte zodia unei persoane te ajută să-i radiografiezi calităţile şi defectele, şi astfel, având instrucţiunile de utilizare la îndemână, putem arde toate etapele cunoaşterii unei persoane, metodă care cere timp şi care, mai rău, e adesea imperfectă. De câte ori, atunci când infidelitatea a cauzat vreun accident domestic într-un cuplu care părea ideal în ochii lumii, nu ne-am pomenit căinându-i ca nişte babe înfricoşate „că nu ajunge o viaţă întreagă ca să cunoşti un om”. Deşi părerea mea e că sunt mai multe şanse să câştigi la loto decât să nu te confrunţi cu asta măcar o dată, oricât de roz şi de sclipitoare ţi-ar fi relaţia.
Aşa că nu mă revolt. În zilele bune chiar cochetez cu lumea, scoţând în evidenţă acele caracteristici ale zodiei mele care îmi hrănesc vanitatea şi care mă lasă să fac paradă cu norocul de a avea o zodie bună. Ce-i drept, norocul are din ce în ce mai puţină legătura cu zodia pruncilor aduşi pe lume, de când părinţii programează cu atenţie evenimentul doar ca să aibă micuţul parte de o zodie bună. Viaţa lui întreagă, dragostea, cariera şi banii vor depinde de asta.
Răbdarea mea ajunge la limită când e vorba de horoscop. Nu îl citesc niciodată şi nu-l ascult decât dacă sunt obligată să o fac. De exemplu, în maşina unei persoane pe care nu o cunosc aşa de bine cât să-mi permit să mut postul de radio cu o zvâcnire nervoasă a mâinii şi de care destinul crunt m-a legat timp de 350 km. Oamenii sunt nerăbdători să asculte previziunile pentru noul an şi nu mă lasă să scot vreun sunet care să-i facă să piardă vreo informaţie vitală. Fiindcă sunt înghesuită pe bancheta din spate între o doamnă venerabilă de 120 kg şi un domn cu reumatism care ne imploră să nu-l mişcăm în vreun fel, urechile mele neastupate mă fac vulnerabilă în faţa potopului de previziuni. Înţeleg că şi anul ăsta voi fi excesiv de critică, de nemulţumită şi de pusă pe harţă (nu cred ca asta să aibă totuşi vreo legătură cu finanţele plăpânde, prietenii care mă vor trăda sau probabilitatea de a-mi rupe vreun picior, aşa cum mă avertizează horoscopul). La naiba! Acum că ştiu, nu-mi mai pot asculta instinctul care mă îndemna să fiu mai bună şi mai tolerantă anul ăsta. Se pare că e în firea mea să fiu rea, aşa că ferea!
Exclusiv Online
