Povestea ar fi cam aşa: o femeie bolnavă de cancer e adusă cu ambulanţa de la Constanţa la Craiova, pentru a fi tratată de medicul-şef al Clinicii de Oncologie. Se constată însă că nu se mai poate face nimic, iar familia vrea ca pacienta să fie externată, pentru a muri acasă, lângă cei dragi. Aici intervin legile sistemului medical românesc, care interzic o asemenea cheltuială extravagantă din partea bugetului de stat. Cum se procedează? Dl Doctor (e bine scris cu “D”, mare adică) apelează la hulitul sistem privat şi face rost de o ambulanţă. Firma respectivă se arată înţelegătoare şi reduce preţul transportului de la 2.000 la 1.500 lei. Familia e săracă, nu are decât 500 de lei, aşa că Dl Doctor mai încalcă o dată legile sacrosancte ale medicinei naţionale, de data asta mult mai grav, plătind Domnia Sa diferenţa pacientului, de s-a cutremurat fiinţa mioritică de oroare şi oripilare. Cum prin cabinetul nou mobilat la preţ de Biedermeier al ministrului cu repetiţie al Sănătăţii nu credem să producă o aşa ştire vreo zgâlţâire, constatăm doar că preţul modest de 1.500 ar trebui să fie, în viziunea ministerială, suma pe care orice pacient ar putea să o plătească pentru a fi asistat de medicul dorit cu nominalizare. Ne mai amintim cum se indigna actualul ministru pe vremea molimii portocalii, faţă de zgârcenia criminală a foştilor guvernanţi în ce privea bugetul Sănătăţii, combinată cu cheltuielile extravagante pe linie de clientelă politică. Şi ne mai amintim fervoarea protestelor “populare” împotriva intenţiei de restructurare a unui sistem atât de binefăcător ca cel medical, reformare despre care se ştie că era doar o afacere ticăloasă pe tipic Băsescu, tiranul nedorind decât să vândă ambulanţele patriei ca pe vapoarele fostei noastre flote. Cu prestigiul lui Arafat în vitrină pentru scurt timp şi cu figuraţia leşinând la semnal pe ecrane, s-a obţinut ceea ce s-a dorit: păstrarea în inerţie a unui sistem inuman cu proprii contribuabili şi atât de profitabil pentru băieţii deştepţi admiraţi de popor. Şi care supravieţuieşte conform principiului: boală lungă înainte, fericire veşnică după. Pentru cei mulţi şi proşti, care cred că mori dintr-o luxaţie pentru că aşa vrea Dumnezeu, pe când miniştrilor şi legiuitorilor le reuşesc doar operaţiile pe conturile personale. Cum zicea un pacient celebru: “Nu-i lucru nou să mori pe lumea asta / Dar nici să trăieşti nu-i lucru nou.” Să fiţi voi sănătoşi, că restul vine de la sine, nu de la Stat!
