Privatizarea CFR Marfă cu participarea capitalului românesc s-a încheiat româneşte, cu un eşec. Surlele şi trâmbiţele începutului s-au prelins uşor într-un fâsâit înzorzonat cu explicaţii alambicate, să nu priceapă poporanul esenţialul; acesta fiind mult mai simplu decât o arată motivările venind dinspre chiloţii ministeriali: ofertantul, ca orice adevărat patriot naţionale, nu avea decât bunele intenţii faţă de buzunarul propriu, nu şi banii.
Aşa cum am constatat de-a lungul tinerei noastre economii de piaţă, investitorul autohton tipic are pricepere şi capital doar pe hârtie, în realitate judecându-se prin tribunale cu foştii parteneri pentru sume ce ar trebui să fie banii lor de trabucuri. Format pe principiul “investitorului strategic” din timpul Văcăroilor, la un bruderschaft şi o licitaţie trucată cu prietenii politici, capitalistul neaoş e obişnuit să îi dea Statul ieftin, ca să revândă mai târziu la preţul scump şi real veneticilor cărora nu voia el să le înstrăineze Ţara. Şi apoi să se fudulească prin media cu genialităţile lui economice, gata oricând să-l îmbogăţească din nou peste noapte în cazul când ar fi lăsat în pielea goală pe stradă. Ei sunt oamenii care au avut grijă să le bage românilor verzi în cap învăţătura despre rapacitatea capitalului corporatist străin, în timp ce plimbau câteva hârtii cu antet politic prin care prăduiau averea publică sub stindardul patriotismului. Ei sunt miliardarii noştri cu imperii personale şi cu societăţile într-un continuu faliment nedeclarat, populate de angajaţi plătiţi în regim de avarie. Afacerile lor profitabile se fac doar cu Statul, adică tot cu salariaţii lor prost plătiţi şi care nu înţeleg că ei sunt, de fapt, Statul.
După comunicarea oficială a ratării privatizării CFR Marfă mă aştept să apară, mai ales din direcţia Premierului, explicaţiile sincere şi conforme realităţii politice: alea cum că procesul ar fi decurs minunat dacă nu s-ar fi intruzionat, ca de obicei, echipajul cotrocenist cu DNA-uri la timonă. Şi ar avea, desigur, dreptate, nu de mult dictatorul sugerând apropiata implicare a procurorilor băsişti, morarişti şi macovişti rămaşi pe poziţii. Nu mai poate omul politic să facă o licitaţie cu dedicaţie, ceva, o subevaluare a activelor sau o plată a angajamentelor din vânzarea mai întâi a chiar activelor licitate, că sare imediat din cuşcă rotweillerul neeutanasiat prin decizii la masa verde. Soluţia ieşirii din impas o cunoaşte doar investitorul polistrategic Voiculescu, că de-aia e Profesor, să ştie rezultatul problemelor; adică a treia suspendare a lui Băsescu, poporul iubind cheltuielile referendumurilor corelate cu scumpirea vieţii. Dar cine să-i mai asculte sfaturile înţelepte, pupilul de altădată având acum tutori europeni care i-au dictat pacte de coabitare scrise de mână şi semnate în original.
Se anunţă oficial reluarea privatizării CFR Marfă, actualul unic ofertant îşi anunţă şi el o nouă participare, noi ne amintim declaraţia Premierului la încheierea primei licitaţii: “Guvernul şi-a făcut bine treaba şi ministrul Fenechiu şi-a făcut bine treaba şi îl felicit pentru asta”. Cum după felicitări, masă şi dans, ministrul şi-a mai făcut şi bagajul cu periuţă şi săpun antialunecare, concluzia e că tot marinelul Goe a tras semnalul de oprire , l-a aruncat pe Bubico pe geam şi toarnă dulceaţă în galoşii de şantier portabil ai celui mai cinstit guvern ieşit din urne, racle, antene şi boală pe Băsescu. Să ne revedem cu bine la licitaţie, că nici nu ştiţi ce pierdeţi!
Exclusiv online
