Lupta grecilor cu criza, instituţiile financiare internaţionale şi nazista Merkel cunoaşte forme istorice: tot mai mulţi se infectează benevol cu HIV, pentru ajutorul lunar de la Stat de 700 de euro. Niciun sacrificiu nu e prea mare când e în joc specificul naţional, agresat de noul Reich de la Strasbourg cu diktatele lui financiare şi insistenţa criminală ca fiecare să-şi plătească datoriile şi impozitele.
La noi, trânta cu neajunsurile a ajuns la variante mult mai plăcute combatanţilor: după vechiul procedeu al băutului pe răboj s-a trecut la sexul pe datorie, cu consemnarea în caietul de plăţi. Asta, bineînţeles, la Timişoara – fiind ceva cu adevărat revoluţionar în domeniu.
Dintr-un interesant şi stupefiant articol aflăm povestea a trei medici străini care muncesc în România, fără să înveţe de niciun fel cuvântul “şpagă”. Deşi se spune că un medic învaţă toată viaţa, s-ar părea că de respectivii nu se lipeşte tradiţia noastră neam. Tocmai pentru că e de neam.
Marea Britanie începe să devină, în viziunea multora (inclusiv Comisia Europeană), “ţara nesuferită” a Europei, datorită atitudinii de supărare în faţa ocupanţilor străini ai locurilor de muncă din Regat. Nişte retrograzi britanicii ăştia, după ce că nu-şi suspendă niciodată Regina lor anacronică, se arată şi oripilaţi de mulţimea puradeilor sosiţi să sugă şi gura lor ceva de la bugetul social insular.
Gestul premierului leton de a demisiona în urma prăbuşirii cu victime a unui supermarket e de-a dreptul dintr-o realitate paralelă pentru România, unde un simplu ministru nu demisionează nici dacă e văzut cu picamărul în mână, demolându-şi ministerul. E cale lungă până să ajungem la procedurile democratice normale în lumea civilizată. Oricum, la noi hypermarketurile sunt în primejdie doar la ofertele cu bormaşini, iar supraaglomerările periculoase se produc numai la ofertele cu maşini BOR.
Premierul chinez: “Vaporul cooperării chino-române va tăia valurile şi va merge înainte”. Dincolo de neinspirata sugestie băsistă (dăm vina pe consilierii lui Li Keqiang), sperăm sincer să nu fie vorba de vaporul care stătea de mult timp în rada exterioară a României, locul de producţie a renumitelor mărci Adibas, Seikko, Naike şi Yphone cu televizor.
Rămânem pe subiect; întâlnirea oficială România-China şi-a desfăşurat, deocamdată, faza de tatonare. Ei fiind cu ochii pe terenul românesc, iar noi pe banca lor de rezerve (valutare). Lumea, pe la noi, a început deja să se teamă de o invazie galbenă a unor muncitori zeloşi, disciplinaţi şi prost plătiţi, care nu au auzit până acum de grevă, dormit în excavaţie şi josbăsescu. Eu aş spune că ar fi un proces binevenit, doar şi Carol I a construit în România cu nemţi, italieni şi francezi care ţineau mistria de coadă. Nu că nu am avea şi noi meseriaşii noştri, dar ei au invadat de mult şantierele din UE, să ajungă să pună faianţă în Prima lor Casă din ţara natală.
Tot Li Keqiang: “”În urmă cu peste 20 de ani, când am vizitat ţara dumneavoastră, am cunoscut mulţi prieteni români, care erau tineri atunci. Domnul preşedinte al Senatului, Antonescu, mi-a spus că, diseară, poate să-mi ofere o surpriză: să mă întâlnesc cu un prieten vechi, care m-a primit atunci”. Fiţi liniştit, dle Premier, dl Iliescu e aceeaşi gazdă primitoare, de la tânăra speranţă Mao şi până la urmaşii dvs. nenăscuţi încă şi care aud nenăscuţii maidanezi din România cum îi cheamă!
Exclusiv online
