Iți dai seama cât de plicticoasă și previzibilă a fost ceremonia de decernare a Oscarurilor dacă cel mai discutat eveniment a fost acel „selfie” stupid cu Ellen DeGeneres, Brad Pitt, Kevin Spacey, Meryl Streep și alte megastaruri de la Hollywood. De-obicei, premiile Academiei Americane de Film surprindeau măcar cu un câștigător controversat, acordat politic sau pe ochi frumoși. Internetul exploda în urma decernării premiului pentru cel mai bun film, care nu satisfăcea pe nimeni și făcea ca formurile sau postările de pe Facebook să fiarbă cu acuzații nefondate de homosexualitate între utilizatori.
De data asta însă, lista victorioșilor era știută cu săptămâni înainte. Mai toți criticii, vizați, neavizați sau orice între astea două, erau convinși: că „12 Years a Slave” va fi cea mai bună peliculă; că Leo DiCaprio o să și-o ia, culmea, de la Matthew McConaughey, care a renunțat la pătrățelele lui perfecte de pe abdomen ca să facă, pentru prima oară în viața lui, niște actorie serioasă; că rolul lui Cate Blanchett din „Blue Jasmine” a fost prea bun ca să fie ignorat chiar și de votanții mult prea emoționali din Academia Americană de Film; că Alfonso Cuaron va fi cel mai bun regizor, deși a făcut un film spectaculos („Gravity”), dar fără niciun fel de substanță.
Cel mai șifonat din toată cermonia asta iese Leonardo DiCaprio care a primit încă o țeapă de la Hollywood în cel mai mare stil. Dacă-n anii trecuți, nu a luat premiul pentru cel mai bun actor pe roluri excelente, pentru că Academia avea datorii la alți mari actori din trecut, și ei neîndreptățiți la vremea lor, acum se pare că votanții și-au schimbat strategia. Fix în cazul lui. Matthew McConaughey, la primul lui rol mare, a primit Oscarul meritat, dar dacă tot plătim datorii de-obicei la premiile astea, Leonardo DiCaprio ar trebui să cheme niște recuperatori din Bronx să-i rezolve problema. Din păcate, rolul de afacerist veros din „The Wolf of Wall-Street” nu i-a impresionat pe membrii Academiei de Film așa de tare ca un bolnav de SIDA care face rost medicamente pentru alți bolnavi de SIDA. Cum „Nebraska”, un film alb-negru, înduioșător, simplu, despre o relație complicată între un tată și un fiu, n-avea cum să-i umecteze pe inimoșii industriei americane de film la fel de mult ca povestea tragică a unui om liber forțat în sclavie.
În rest, eleganța și scorțoșenia tradițională a ceremoniei a fost înlocuită de o atmosferă prietenoasă, cu numeroase interacțiuni cu publicul, a la Globurile de Aur, pentru că, se pare, așa a vrut Ellen Degeneres, prezentatoarea evenimentului. Ellen, însă, nu are talentul sau glumele lui Ricky Gervais sau ale Tinei Fey și ale lui Amy Poehler, așa că pariul a fost doar pe jumătate câștigat. Oricum, show-ul a fost umbrit de lipsa totală de surprize și curaj a acordării premiilor, așa că nu ne rămâne decât să ne uităm din nou la cele mai bune filme ale lui DiCaprio și să sperăm că nu va păți ca Robert Redford, nerecompensat nici până în ziua de azi de Academia American de Film pentru rolurile sale strălucite.
