Pițurcă și Reghecampf își dispută brevetul de inventator al fotbalului, așa că e cazul să tragem jaluzelele și să așteptăm Apocalipsa în liniște.
Când reușește să-și elibereze gâtul de sub papucul soției, Laur și-l lungește precum un struț, până la nivelul gurii de aerisire, după care începe să măcăne ceva legat de lecțiile de fotbal pe care i le poate preda oricând lui Pițurcă.
La rândul său, când reușește să scape neprins din cazinouri, Victor își eliberează bretonul de pe frunte și dă frâu liber neuronului purtător de imaginație, declamând că fotbalul poate avea secrete pentru oricine, dar nu și pentru el.
Încăierarea onomatopeică produce confuzie în rândul microbiștilor, ce știau că reperele din fotbal sunt Mourinho și Guardiola și care sunt nevoiți acum să-și schimbe posterele din dormitor și să pună altele în baie, cu Anamaria și Vica, muzele care îi inspiră pe cei doi titani.
Avem de-a face cu un război între doi Chuck Noriși fără barbă, gata să-și împartă capete în gură pentru a arăta lumii întregi că acestea sunt defective de conținut, cu excepția ideii fixe spânzurate de o circumvoluțiune, care-și spune oful despre geniul fotbalistic al stăpânului său.
Dacă nu puteți să vă hotărâți în viitorul apropiat asupra idolului pe care veți dori să-l imprimați pe tricouri, m-am gândit să vin în ajutorul vostru cu o caracterizare suplimentară a celor doi.
Piți, pentru că… noroc la zaruri, balerine de ocazie, Cociș, Florescu, Grecia la Mondiale.
Reghe, pentru că… apă plată, Grivei, 5>3, Schalke (0-3), Chelsea (0-4).
