Pe 21 Mai ne vom bucura cu o nouă procesiune populară de mare succes: rămăşiţele lui Constantin Brâncoveanu vor fi deshumate şi oferite venerării publice, cum se cuvine unui sfânt descoperit de Sinodul BOR în 1992. Deşi unora li s-ar părea o profanare de morminte cu acte în regulă, e sigur că spectacolul va atrage irezistibil mulţimile.
Nu s-au stabilit încă domeniile de acţiune binefăcătoare ale moaştelor debutante, probabil că totul va fi şi un test al efectelor implicate. Sper ca dorinţa de sănătate să fie predominantă în opţiunile poporului, în dauna câştigului la Loto; nu poate fi vorba de sănătatea mintală, specie cam vitregită de ceva timp în manifestările mediatizate. Deshumarea, supervizată de organe sanitare, va atrage, bineînţeles, destui oameni politici în căutarea unui plus la popularitate. Personal, mi-aş dori ca moaştele domnitorului să radieze un chef de muncă supranatural, alăturat unei alergii cu scărpinături la hoţie. Greu de crezut, personajul fiind în timpul vieţii nu chiar uşă de biserică şi cam degrabă adunătoriu de averi supradimensionate. Dar amănuntele astea pălesc în faţa certificatului de garanţie oferit de Sinod; dacă ne gândim puţin, nici Sfântul Ştefan zis Cel Mare nu s-a ostenit cu purtările evlavioase în lunga-i carieră.
Ţinând cont că alegerile europarlamentare vor fi pe 25 Mai, unii mai neduşi la biserică ar putea deveni suspicioşi în privinţa iniţiativei Patriarhiei. Dar astea-s numai bârfe şi cârcoteli specific româneşti, adoptate în tradiţia noastră cu mult înaintea stilului brâncovenesc. Nici măcar noi, închinătorii la moaştele lui Pârnae Caţavencu, nu credem în tăiatul capului aşa ceva!
