Doborâţi, duminică seara, de upercutul nepăsării românilor, care nu şi-au stricat ziua de grătare ca să voteze nişte gurişti mai slabi ca Guţă, liberalii şi democraţii şi-au revenit din pumn mai rapid ca Tyson şi acum sunt iarăşi în picioare, aşteptând ultima rundă, din noiembrie. Alianţa anunţată de Blaga, Antonescu şi Ungureanu are ceva din tragi-comedia unui „menaj a troa”, în care, după ce s-au bălăcărit în scara blocului, cu vecini, poliţişti comunitari şi alţi gură-cască de faţă, cei trei amorezi se pupă languros şi-şi întind împreună pe balcon rufele murdare, spălate acum reciproc.
Acest „Pupat Piaţa Endependenţii” e ca fabulele în care racul, broasca şi o ştiucă îşi uneau eforturile să care un sac cu grâu. Căci şi aici avem un rac – MRU, care, de când nu mai e premier, dă înapoi în sondaje cu o aşa viteză c-o să-l prindă radarul pân’ la urmă; avem o broască – Blaga, care atâta s-a umflat în piele că va scoate 20% duminică, de credeam c-o să-i iasă de tot ochii din cap; avem şi o ştiucă – Antonescu (şi nu fac nicio aluzie la ochii lui!), care, lacom, a vrut să umfle şi slănina, şi făina, dar s-a ales cu praful de pe tobă. Şi, evident, avem şi un sac – de fapt mai mulţi (fiindcă PDL şi PNL au pus ceva deoparte pentru prezidenţiale), umpluţi nu doar cu grâu, ci şi cu fasole, ulei, zahăr, mălai şi ce-o mai pofti pipota alegătorului de Crăciun.
Ceea ce nu pricep aceşti domni e că ei, personal, şi-au cam trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul, în politichia românească. Am înţeles, nu antamează şi PMP la căratul sacului pentru că din seria filmelor cu Elena Udrea şi pentru că poşete de lux, dar oare sunt ei mai presus de Duduia, la capitolul imagine? Blaga rămâne un Buldog cumsecade, cu condiţia să nu înceapă să latre la televizor, că sperie lumea cu bolovănismele lui, Crin Antonescu le zice bine, dar se trezeşte târziu (putea să se trezească în 2012, dar a făcut-o abia în 2014), iar MRU o fi el competent, şcolit, cult, dar are tot atâta charismă şi priză la mase cât are un stâlp de telegraf pe care se lipesc afişe electorale.
Singurul, din toată alianţa asta de cumetrie, care ar putea să-i facă probleme lui „Fă, Viorele”, în toamnă, este Klaus Johannis. Şi nu pentru că ar fi ceva de capul lui, ci pentru simplul fapt că e neamţ, iar politica e tot un fel de fotbal: un joc cu multe echipe, la care câştigă întotdeauna Germania. Până să-şi dea seama electoratul că Johannis n-are din Carol I decât ochii albaştri şi caracterul taciturn, Ponta o să fie istorie.
Iar ăsta e un motiv suficient pentru ca alegătorii de dreapta să mai înghită încă o broască – fie ea şi Blaga – şi, mai cu voie, mai fără voie, să pună ştampila pe herr Klaus. Aşa că domnii Crin, Blaga şi MRU, faceţi dumneavoastră un pas în spate şi aruncaţi-l în arenă pe nemţălău. A, şi încă un lucru foarte important: când îi faceţi vânt în faţă, Klaus s-o bage p-aia cu “Dragă Crino”, iar voi toţi să plângeţi bine! Băse ştie de ce.
Exclusiv online
