Nicolae Robu și-a greșit vocația. Trebuia să se facă cercetător, nu primar. După o luptă de un an cu ciorile, Robu a ajuns la concluzia că ele sunt inteligente, punctuale și nu dispar dacă bați din palme.
Când spun ciori nu am gânduri peiorative la adresa unei minorități, ci mă refer la păsările din familia Corvidae. Da, alea care fac cra, cra, cra și au împânzit Timișoara.
Nu vreau să cad în capcana tradiției populare și să mă tem de conotația funerară a ciorilor. Moartea vine oricum, nu contează dacă e vestită de stoluri, doctori sau te ia prin surprindere. Nu mă impresionează nici faptul că ele sunt meteorologii de serviciu care ne anunță când vine frigul.
Pentru a alunga orice dubiu cu privire la existența ciorilor în parcul Catedralei Mitropolitane, pot spune că sunt aproape convinsă că ele nu sunt implicate în retrocedări dubioase de imobile (cuiburi și crengi în cazul nostru).
Așadar, pomii din Timișoara au fost împodobiți cu ornamente vii, dar sinistre în același timp. Primarul nu reușeste să scape de ele. A încercat și cu dărâmarea cuiburilor, și cu aparate care imită sunetele șoimilor, însă fără vreun rezultat. Deși problema este veche, eu mă gândeam că bannerele, afișele și corturile electorale le vor face pe ciori să-și ia tălpășița. Se pare că pe acestea nu prea le-au speriat aspiranții la Cotroceni.
Pentru că respect dorința ciorilor de a se reproduce, nu am de gând să susțin varianta anticoncepționalelor, ci vin cu două propuneri pentru domnul Robu: munca și mâncarea.
Dacă tot sunt așa deștepte și punctuale păsările astea, eu zic să fie puse la muncă. Atunci ori vor dispărea cât ai bate din palme, ori se vor ține de program. Am înțeles că la 18.00 fix, ele se întorc la cuiburi, prin urmare, propun un program de lucru în ture, care să nu le mai permită să facă așa mult zgomot. Poate domnul Robu le găsește ceva pe la Primărie.
O altă soluție este mâncarea. Nu propun să le invităm la o cină romantică în oraș, ci ele să fie cina. Fandosiții din Occident merg în restaurante exclusiviste și scot din buzunare căruțe de bani pentru a servi carne de cioară. Sugerez următoarele preparate: shaorma, tocăniță, ciorbiță și sărmăluțe. De asemenea, din moment ce se apropie Crăciunul, propun înlocuirea cărnii de porc cu cea de cioară, căci are mai puține toxine.
I-am luat în calcul și pe iubitorii de animale. Dacă nu le convine ideea integrării ciorilor pe piața muncii sau în cartea de bucate, le propun să le adopte. Cui nu i-ar plăcea să adoarmă vegheat de niște păsări atât de drăgălașe?
