Nebunia e nelimitată. Nebunia și prostia, retific. Față de alte resurse naturale, față de apă, de fier, de pământ, de lemn, acești doi factori sunt nelimitați. Iar în România nu că există cantități mari de prostie și de nebunie. Există zăcăminte. Oriunde te uiți vezi le vezi numai pe acestea două. Dacă n-ar fi avut densitatea și construcția atomică oareșicum diferită, prostia și nebunia s-ar fi confundat în interiorul arcului carpatic cu oxigenul.
Un bun exemplu care respectă acest principiu este Corneliu Vadim Tudor, pentru amici ,,Crizelu”. O să ziceți acum că Vadim Tudor nu e prost. Adevărat, nu e prost. Numai că e nebun. Atât de nebun, încât, pe o scară de la 1 la 10, el e pe 11. Adică pe poziția aia în care deja îl chemi pe Moise să-ți despartă spuma. În care deja crezi că, dacă-ţi faci trei cruci cu limba-n cerul gurii, poţi să zbori ca gândul oriunde vrei.
Și, ca să vă faceți o idee cât de mare e nivelul de nebunie al lui Vadim, e necesară o observație de rigoare, anume că, în toată istoria noastră, un singur om a mai atins un asemenea nivel. Numai că acel ,,singur om” a atins cota 11 de nebunie și a murit. Iar Vadim continuă la același nivel de 25 de ani.
Pe lângă faptul că e nebun de legat , cică Vadim e poet, pamfletist și jurnalist. Să zic sincer, nu m-a prea interesat aspectul de ,,poet”, însă ,,jurnalistul” și ,,pamfletistul” m-au intrigat. Așa că m-am informat. Și am găsit ceva cum că Vadim era în vogă cu articolele sale din România Mare prin anii 90. Toate erau catalogate pamflete, că de, crizatul nu e crizat destul până nu e și fudul.
De ceva timp, Vadim s-a mai calmat cu turbulențele jurnalistice. Numai că, odată cu venirea campaniei prezidențiale 2014, și-a dat din nou arama pe față. Mai întâi și-a dat-o pe ,,Mr. Pîrț și Curva Popii”, poem închinat lui Puie Monta și doamnei Daciana. Dup-aia s-a băgat sub pielea lui Ponta, contrar așteptărilor și contrar operei. Apoi, după ce a făcut spume în fața diasporei, Vadim și-a revărsat furia și spuma pe Klaus Iohannis, în noua sa criză de nestăvilit ,,Căpșună Vodă”.
Ifosele lui Crizelu, cât și sinapsele teribiliste pe care neuronii săi le realizează, s-au amestecat în acest poem, din două cauze absolut banale. În primul rând ura față de granzii careului de ași de la prezidențiale; ura omului mic și demagog. În al doilea rând, lingușirea părții puternice, majorității, prin primul procedeu. Ce, nu este adevărat? Ba da, este. Priviți înapoi, în trecut. Nu a făcut așa cu Ponta?
Este exact comportamentul masculului deemagog, filistin, nebun, dar care vrea să obțină ceva înjurând acel ceva. Concluzia este că Vadim vrea cu disperare un loc sub sau pe Iohannis. Numai că afacerea s-ar putea să nu țină, căci domnul Crizelu este un om cu greutate, iar Iohannis e doar ,,un munte de slănină”. Ce să-nțeleg de aici, Crizelule? Că nu-ți mai dă România Mare bani de porc de Crăciun și te-ai hotărât să-l faci jumări pe Santa Klaus? Sau că nu mai există baroni în PSD pe care să-i mâncați?
Nu înțeleg, deci. Era hămesit, oare, Tribunul când a dat drumul la rime? Iese el la pensie? Nu. Căci, după demonstrațiile și spectacolele de moment de care am avut parte în ultimii ani, mă rezum la a spune că pensia este ultima dintr-o listă foarte lungă de probleme pe care Crizelu le are. Situația actuală se poate, așadar rezuma doar la vechiul titlu ,,Greu de pensionat”, ce nu dă foarte multe bătăi de cap populației. Dar cum rămâne cu ,,Greu de internat”? Nu mai sunt locuri la 8 + 1?
