Tragedia petrecută aseară într-un club din Bucureşti a demonstrat, pentru a câta oară, că România este ţara corupţiei fără corupţi, a democraţiei fără democraţi şi a vinovăţiilor fără vinovaţi. E ţara unde poţi face tot ce vrei să faci, oricât ar părea de nebuneşte, dacă ai suficientă şpagă de dat. Cum de a fost posibilă această cumplită dramă, se întreabă acum mulţi, deşi mai curând ar trebui să se întrebe de ce abia acum. Pentru că dezastrul putea să se întâmple, până acum, în orice altă zi şi la orice alt club, unde normele de siguranţă sunt ignorate, pe principiul “la noi n-are cum să se întâmple ceva rău”. Probabil aşa şi-au spus şi patronii Clubului Colectiv şi rezultatul l-am văzut. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple într-o ţară unde autorizaţiile se dau la mişto, sancţiunile se dau la mişto, măsurile de siguranţă se iau la mişto, numai şpaga se dă pe bune.
Cu ce inimă s-or mai duce la serviciu luni domnii din Primăria lui Piedone, care au dat aviz de funcţionare acestui club, deşi nu respecta nicio normă de securitate? Probabil o să-şi spună că “aşa le-a fost scris, maică” şi o să încaseze în continuare şpaga cuvenită, sădind astfel scânteile altor tragedii. La fel o să spună şi băieţii deştepţi care veneau periodic în control la Club, sesizau nereguli, dar plecau, liniştiţi şi cu maţul gros, după ce erau bine “unşi” să-şi ţină gura. Ultimul control la Club a fost efectuat pe 21 octombrie, când Poliţia Locală a constatat “lipsa personalului calificat”. Şi ce facem noi când găsim un club fără personal calificat pe stradă? Ce să facem, ne vedem de treaba noastră şi plecăm mai încolo, lăsând clubul să funcţioneze şi aşa. Ca acest club sunt zeci, poate sute în România. Autorităţile ştiu că sunt nereguli, dar de ce să închidă locaţiile respective şi să-şi taie conducta de şperţ, când le pot lăsa aşa, luând o şpagă modică, pentru a mai veni iar şi iar, peste o lună, peste trei, peste şase, mulgând şpaga de la patroni cum ai mulge o vacă de lapte.
De la vlădică la opincă, toţi ştiu situaţia asta, dar nimeni nu ia măsuri. Şi acum vin hienele din haita lui Oprea să deplângă soarta nefericită a cadavrelor celor decedaţi şi să mai verse nişte lacrimi de crocodil pe trupurile arse. Generale, nu te mai da de ceasul morţii să te pozezi cu răniţii, ştim cu toţi ce-ai făcut în acea seară. Mai bine scuteşte-ne de sprâncenele tale epilate şi de clipitul tău enervant, stai, naibii, acasă, că ai şi-aşa destui morţi în escortă.
Nu vă imaginaţi acum că adevăraţii vinovaţi vor plăti. Cine a plătit la incendiul de la Maternitatea Giuleşti? O amărâtă de asistentă a luat doi ani jumate de puşcărie, iar restul, doctori, profesori, manageri şi un întreg sistem de îmbuibaţi au fost scoşi basma curată. La fel se va întâmpla şi acum. O să intre la bulău vreun administrator care n-are coiţe suficient de mari, iar de barosanii de barosani, ăia care au închis ochişorii lor, clipind des şi au lăsat această tragedie să se întâmple, nu veţi mai auzi nimic. Ei sunt intangibili şi vor veni, ca nişte ciocli, şi la următoarele incendii, să mai culeagă nişte voturi de la prostimea impresionabilă.
Şi încetaţi cu prostiile de genul “uite aşa se întâmplă când te duci în club cu sataniştii, ca să te distrezi la sărbătoarea păgână de Halloween”. Asta e o prostie cât China. Dacă era o zi oarecare şi un club de manele, ce-aţi mai fi zis? Nu dovleacul decupat e de vină pentru cele întâmplate, ci dovlecii seci ai celor implicaţi. Cât de cretin sau de lacom să fii, ca administrator, să accepţi un spectacol pirotehnic într-o sală cu tavan de lemn şi stâlpi acoperiţi de burete? Cât de nepăsător sau de şpăguit să fii, ca ştab în Poliţie, să ştii că va fi acolo un spectacol pirotehnic (pentru că afişele au împânzit oraşul) şi să nu trimiţi un echipaj “Ia vedeţi, bă, băieţi, ăia au autorizaţie să dea cu artificii?”. Tragedia de la Clubul Colectiv se putea întâmpla oricând, nu are nicio legătură cu Halloweenul, rockerii sau sataniştii. Iar ortodocşilor care cer acum ca Halloweenul să fie interzis pe motiv că “uite ce nenorociri se pot întâmpla dacă ne îndepărtăm de spiritul strămoşesc”, le-aş da un singur contraexemplu: în 1930, în biserica de la Costeşti au ars de vii, la Paştele din acel an, 118 oameni. N-am auzit pe nimeni susţinând că aşa le-a trebuit, fiindcă erau creştini şi celebrau o sărbătoare străină de spiritul strămoşesc şi fără nicio legătură cu Zamolxes.
