Încă nu plecase premierul desemnat Cioloș de la microfon, după anunțarea propunerilor de miniștri, că pe Facebook începuse deja fiesta. Care mai de care, doamnele și domnișoarele dădeau Like și Share pozelor noului ministru al Sănătății, Andrei Baciu. Un june frumușel și șarmant, care, spre deosebire de politicienii buhăiți cu care ne-am obișnuit, n-avea aproape nimic de-ascuns sub chiloțeii de firmă. De la Petre Roman încoace nu mai pomenise România așa ceva, un ministru pentru care până și revoluționarele alea fierbinți de la FEMEN ar fi zbierat de să li se spargă silicoanele: ”Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Baciu să ne… consulte”.
Dar tocmai când fetele erau mai fericite, tocmai când credeau, mititelele, că trăiesc ceea ce faimosul autor de citit în metrou Coeliu le zisese, anume că ”dacă îți dorești cu adevărat un lucru, tot Universul va complota să-ți îndeplinească dorința”, s-a petrecut tragedia – dovadă că și Universul ăsta, cât o fi el de tare, tot mai dă rateuri: ministeriabilul a fost retras. Pentru că din seria filmelor cu proști și pentru că prea multe pătrățele pe abdomen. Motiv suficient de puternic pentru ca milioane de sutiene negre și sexy să se plece în bernă pe rețelele de socializare.
Nimeni, nici măcar premierul desemnat, n-a spus că Baciu trebuia, oricum, retras, dar nu din pricină de dotări prea mari expuse pe Facebook, ci tocmai din pricină că, neavând experiență profesională și cunoștințe manageriale, n-ar fi avut nici cojones suficient de multe și mari să se opună mafiei din sistemul medical autohton. Plus că tinerelul era țuțărul lui Bușoi, un liberal de cumetrie despre care știm cu toții cum și-a făcut primul milion de euroi. Dar, repet, n-a spus nimeni asta. În schimb, mai toată suflarea (în afară de aia feminină, mai sensibiloasă cu corazonul) a făcut tărăboi: ”Cum să punem ministru un papițoi în chiloți, doar pentru că e fotomodel și frumușel?” Ce păcat că nu exista Facebook prin 1990! Că, dacă-i vedeau românii bicepșii lui Petre Roman, mângâiați tandru de Zoia Ceaușescu, nu-l mai aveam premier în veci. Ce păcat că în 2004, când i-o venit lui Zuckerberg gândul ăl bun, la noi nu se auzise de Facebook, că nu mai apuca manechinuitul de Tăriceanu să-i trimită la hotel pe sinistrați. Și uite așa, din lipsă de Facebook, ne-am pricopsit noi cu doi păpușei în fruntea guvernului și acum, când să ne pricopsim și cu al treilea, s-a trezit conștiința patriotică în unii, de parcă patriotismul și competența ar sta în chiloți.
De fapt, povestea cu chiloțarul rezident a fost doar o tactică securistică de diversiune. Cineva, nu spui ține, persoană importantă, a zis: cum să facem noi să strecurăm în noul guvern și niște dalmațieni, mai pătați decât dalmațienii și totuși să nu înceapă iar protestele masive? Simplu: aruncăm o nadă din asta în chiloți și toți guvizii se vor repezi s-o înghită. Și guvizii și guvidoaicele de pe Facebook chiar au înghițit-o. Căci, cu ochii fixați pe chiloții lui Baciu, ei n-au mai stat să vadă că în guvern s-au strecurat și pristandaua lui Ponta, Petre Tobă, care mai an număra steagurile cu baronul Duicu de la Mehedinți, și noul guzgan rozaliu al PSD, Vasile Dâncu, și comunistoidul Lazăr Comănescu, ambasadorul care în 2012 se chinuia să explice occidentalilor că la București USL nu dă nicio lovitură de stat, ci doar plantează garofițe.
Și voi, guguștiucilor, ați pus botul și ați rămas cu gura căscată la bicepșii, tricepșii și caricepșii lu' manechinu', oftând că de-aia ne pleacă valorile, că nu sunt recunoscute aici, în loc să ieșiți iar în stradă și să strigați că n-ați vrut să dați jos un păpușar ca Ponta ca să-l înlocuiți cu un păpușoi ca Cioloș.
