Știu că mulţi dintre voi cred că nu există femeia ideală şi e normal să gândiţi astfel, pentru că am găsit-o deja eu, aşa că e pierdere de vreme să o mai caute şi alţii. Viaţa alături de femeia ideală e perfectă! Nu te bate la cap c-ai stat prea mult cu prietenii la bere, nu-ți schimbă televizorul de la Dinamo – Chiajna la „Suliman Magnificul” când ţi-e berea mai dragă, într-un cuvânt nu face nimic din ceea ce ştie că te-ar deranja. Dar un mic defect tot are: e prea tradiţionalistă. Ţine la tradiţii ceva de speriat! Din cauza asta, doarme cu busuioc sub pernă, să vadă, vorba poetului, „dac-oi fi eu sau altul”, de Sfântul Andrei unge termopanele cu usturoi, să alunge strigoii, că poate odată cu ei pleacă şi golanii care beau bere la PET pe banca din faţa blocului, iar pe 9 martie, de Mucenici, nu mă lasă până nu dau pe gât 44 de pahare, având grijă, desigur, ca ele să nu conţină alcool, ci doar tradiţionala apă plată cu lămâie.
Aşa că nu-i de mirare că de „Valentine’s Day” am scăpat ieftin, dar ce zic eu ieftin, am scăpat gratis! EA nici n-a vrut să audă de vreun cadou, mi-a spus că mă părăseşte dacă îndrăznesc să-i aduc măcar o garoafă de ziua asta! Păi ce-are-a face o sărbătoare importată la mâna a doua cu veritabilele datini româneşti? Dar de Dragobete ştiam că nu scap, aşa că am încercat să mă pregătesc din timp. Cum mereu apăreau cheltuieli neprevăzute, deci adio bani puşi deoparte, m-am hotărât să-mi mai iau o slujbă, să fac un chilipir, ceva, să nu mă prindă Dragobetele nepregătit.
Şi cum tot lucrez în presă, mi-am zis: „Ce mare lucru să fiu şi paparazzo?”. Mi-am luat aparatul de fotografiat şi am început să pândesc vedetele. N-am avut noroc. Am surprins-o pe o damă siliconată şi rea de gură într-o postură indecentă, dar în secunda doi m-au surprins bodigarzii ei, nişte malaci cu ceafa cât mistreţii de la Balc, şi am stat o săptămână în spital. Pe urmă, dându-mi seama că am talent şi nu-l folosesc, am vrut să cânt cu chitara la metrou. Dar n-am terminat primul şlagăr din repertoriul internaţional, că un orb care cerşea alături s-a uitat chiorâş la mine, iar şchiopul cu ambele picioare amputate care cerşea în duet cu el s-a dat jos de pe proteze şi mi-a articulat un şpiţ în fund, urlând din tot bojocii: „Marş, bă, d-acilea, ai venit să ne iei vadu’?”. Am văzut pe urmă un anunţ în ziar: „Caut baby-sitter bărbat”. Mi-am luat inima-n dinţi şi m-am prezentat la interviu. Familia părea drăguţă, iar tânăra mămică a puştiului de patru ani pe care trebuia să-l dădăcesc, şi mai drăguţă. Atât de drăguţă încât mult mai vârstnicul ei soţ, văzând că doamna se tot pisiceşte pe lângă mine, m-a luat într-o zi de gulerul cămăşii, rupându-mi-l şi întrebându-mă dacă sunt acolo în calitate de baby-sitter sau de lady-sitter. Din banii luaţi pe o săptămână de baby-sittărit mi-am luat o altă cămaşă, dar tot nu mi-a rămas mare lucru de cadou. Atunci am renunţat la orice scrupul şi am decis să fur capace de canal. Cu chiu, cu vai, am scos unul din pavaj, dar când să-l salt în maşină m-a pălit o lombosciatică de iar am stat la pat o săptămână.
Şi ziua de Dragobete se apropia necruţătoare. În disperare de cauză, mi-am zis: „N-am încotro, trebuie să sparg o bancă!”. Dar, ca să vedeţi ce ţi-e şi cu destinul ăsta, chiar atunci am văzut, într-o vitrină, ditamai anunţul: „Vino cu contul de salariu la X Bank şi noi îţi dăm un bonus de 500 de lei!”. Am avut o revelaţie: cadoul meu pentru EA era acolo.
Aşa că pot să vă spun de pe acum ce-o să fac cu banii ăştia: o să-i cumpăr EI cea mai frumoasă ie românească. Şi o s-o rog, evident, s-o dezbrace în seara de Dragobete. Că doar ştiţi cât ţine EA la tradiţii!
