Bruce Almighty a fost un film simpatic. Bine, asta se datora și faptului că juca Jim Carrey în el, dar în esența s-a dovedit o comedie decentă care a produs un singur șoc: Dumnezeu e de culoare. În rest a părut un film făcut de un grup de pocăiți reformați și puțin moderni, prezentând chinul dumnezeiesc de a ține în frâu oamenii și dorințele lor. Dar asta fac americanii. Umor simplu, la îndemână, glume cu sex, flatulență și efecte vizuale. Francezii/belgienii pe de altă parte…
Forțează limite! Și d-aia “Vive la Francophonie!”.
“Le tout nouveu testament”/”Testamentul Nou Nouț” ne prezintă un Dumnezeu alb (Benoît Poelvoorde), cu început de chelie, rezident în Bruxelles, cu soția și fata lui. Da, are o fată. Iisus nu s-a mai întors.
Cum e Dumnezeul francezilor? E sincer. E exact cum îl găsim și-n Vechiul și Noul Testament. E dur, cinic, răzbunător, sarcastic, obsedat de control, violent… ce să mai, e un dictator! E vecinul ăla oribil care-și bate copiii, nevasta și care dacă ar putea ar distruge sigur milioane de vieți.
E normal să nu se mai întoarcă Iisus acasă.
Filmul nu-l văd ca pe o prăjitură pentru atei, ci mai mult ca o descriere cu umor-negru a dumnezeului biblic. Și dacă nu vă lasă religiozitatea să-l vedeți, aflând că Dumnezeu e ilustrat ca fiind rău, vizionați-l măcar pentru fata lui. E simpatică, are umor și va ajunge sigur o femeie independentă și puternică.
