PSG îi promite lui Neymar un salariu de 40 de milioane de euro pe an. Poate n-ați înțeles bine. 40, apoi 3 de 0 (zero) și apoi din plictiseală încă 3 de 0 (zero). Păi să nu-ți bagi unghia în gât că nu te-ai făcut fotbalist și te-ai luat după mă-ta să fii medic?
Deja salariile în fotbal au atins o culme a absurdului egală cu nivelul de promisiuni din politica românească. Poate că trebuie legiferată o conduită salarială pentru că nu-i uman corect să plătești un fotbalist într-un an cu echivalentul unui medic începător, doar că pentru 9.523 de ani. Practic, clubul PSG ar putea susține financiar un întreg lanț de spitale din Franța cu banii cheltuiți pe cumpărarea și salarizarea lui Neymar. Și știu, o să spuneți că e privat și nu-l doare de stat, populație și alte bazaconii care n-au a face cu profitul, dar când galeria lui PSG va face vreo boală și n-o să existe tratament pentru ea, cred că Neymar nu mai valorează nimic. Evident că nu le doresc răul celor de la PSG, ori alt suporter, dar cum să accepți ca om această discrepanță? Sau poate nu știu eu și fiecare gol înscris de Neymar vindecă un om de SIDA și omoară un terorist ISIS.
Nu vreau să inspir la vreo revoluție franceză, dar dacă aș fi medic și vreun fotbalist de la PSG ar ajunge pe masa mea de operație aș spune nu sincer: „o să te tratez cu ce putem, dar nu vrei să vină Neymar să te frece el puțin pe rană de 40 mil de euro?”. Planeta se scufundă. În bani.
