„La jigniri și înjurături sunteți primii. Vă pricepeți, ce să zic… Sunteți Dumnezeu să îl judecați? Nu aveți treabă acasă? Dacă a fost sau nu de vină, doar Dumnezeu este în măsură să decidă, nu voi, agramaților!” cam așa sună țipătul disperat al unei cucoane pe pagina de Facebook a domnului Cristian Popescu Piedone care, neajutorat și vulnerabil în fața puhoiului de injurii din partea unei bucăţi a electoratului care îl acuză de crimă, își duce mai departe, în liniște absolută, campania electorală pentru consiliul local.
După ce s-a văzut fără salariu de Primar acum 7 luni, fără carnet de șofer, fără alaiul de televiziuni care îl însoțea în diversele lui vizite programate „de lucru”, fără apelativul de semi-zeu „SINGURUL care a făcut totuși ceva pentru Sectorul 4”, fără șpăgi, fără hârtii de semnat, fără putere, când s-a trezit că este tratat la adevărata lui valoare de NIMENI, Cristian Popescu Piedone s-a autodeclarat „cu conștiința curată” și a decis să facă tot posibilul să se întoarcă în Rai, la Primărie, acolo de unde, pe nedrept a fost alungat.
Căderea din Paradis a fost mai degrabă o prăbușire, și aici nu fac aluzie la greutatea porcească a domnului Piedone, ci la greutatea sufletelor celor 64 de victime care s-au pierdut în urma incendiului de la Colectiv și l-au tras după ele pe cel moral responsabil de această uriașă pierdere. Nu suficient de departe, totuși, căci, într-o țară normală, într-o societate civilizată, alungarea Obezului ar fi marcat și ultimul moment în care numele lui ar fi fost vreodata rostit de cineva, in afară, bineînțeles, de judecătorii care vor fi pronunțat sentințele ce-l condamna definitiv și cu executare.
Cică pe România a uitat-o Dumnezeu, așa mai scuză unii sau alții lipsa noastră de noroc la politicieni. Fatalismul ăsta idiotic ne-a tot urmărit de-a lungul istoriei și ne-a îngenunchiat ca pe niște sclavi, ne-a transformat în cârpe de șters pe picioare, ne-a umilit și continuă să ne transforme în victime. De pe urma fatalismului cu care ne-a îndobitocit Miorița au profitat, cel putin în ultimii 25 de ani, tot felul de scursuri politice și, culmea, nu vor să se oprească nici acum când au mâinile pline de sânge și de scrum. De ce? Pentru că ei se consideră Dumnezeii noștri, iar noi îi lăsăm.
Din discursurile patetice cu care ne-a gratulat Piedone după Colectiv, el vorbește numai si numai de propriu-i sacrificiu în slujba cetățeanului. A renunțat definitiv la politică 5 minute „pentru cetățeni”, a revenit în politică după 5 minute „pentru cetățeni”, se expune linșajului adversarilor politici „pentru cetățeni”, a vrut să candideze la Primăria de Sector „pentru cetățeni”, candidează acum la consiliul local „pentru cetățeni”, totul doar “pentru cetateni”. În caz că nu ştiaţi, iată, Piedone este Isus însuşi: pentru noi va fi răstignit pe cruce într-o functie publică, cu acces la bani publici.
Mi-e silă de discursul acestui Obez și de “sacrificiul” lui. Adevăratul lui sacrificiu ar fi fost să ia mai puțină șpagă, să semneze mai puține hârtii, să fie mai conștient de atribuțiile funcției cu care l-au investit alegătorii și, poate, cei 64 de oameni pierduți în incendiu ar fi trăit si azi ca să aleaga un Primar cu adevărat onest și responsabil.
Până una alta, ca să revin la primul paragraf din articol, mai precis la cuvintele grețoase slobozite de postaca lui Piedone, da, doamnă, noi suntem Dumnezeu! Noi, alegătorii, cei care punem ștampila și plătim salariile penalilor aleși chiar și cu viața, noi suntem Dumnezeu și avem dreptul să îl judecăm pe Piedone! Noi l-am ales Primar, noi avem dreptul să aruncăm cu pietre în el fiindcă ne-a mințit, ne-a înșelat și ne-a omorât prietenii! Noi suntem Dumnezeul lui Piedone și sper ca pentru prima dată, electoratul din sectorul 4 să se poarte ca un Dumnezeu responsabil și iubitor, nu ca o oaie proastă din manuale prăfuite.
Mi-aş dori ca cetățenii din sectorul 4 să penalizeze „sacrificiul” unui fals Isus cu profil de criminal, să se scuture de victimizare și neputință și să conștientizeze puterea de Dumnezeu pe care o au. Să taie definitiv acest cordon ombilical infect care îl leagă pe Piedone de orice funcție publică și să curețe astfel, măcar puțin, rănile familiilor îndurerate care își plâng copiii. Alegatorii din sectorul 4 sunt Dumnezeul lui Piedone şi al consilierilor propuşi de el şi doar ei pot decide dacă aleg vindecarea sau propria condamnare. Da, noi cu toţii suntem Dumnezeul celor pe care îi punem peste Cetate ca să ne respecte, nu ca să ne omoare şi să ne fure. Noi, cei care am ramas fără 64 de copii, noi suntem Dumnezeul tău, Piedone!
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 8 (1207) – 23 mai-12 iunie 2016
