Trecută clasa, în UE și NATO, din mila profesorilor, pentru că nici măcar abecedarul democrației nu fusese în stare să-l învețe, România s-a văzut, încă de la bun început, pusă pe coji de nucă și trântită-n ultimele bănci, cu Bulgaria, Ungaria, Cehia, Polonia și alte națiuni europene de mâna a doua. Tot ce făcea, le puțea profesorilor, nimic nu era bun, românii erau dați mereu de exemplu negativ: uite-i și pe-ăia corupții, pe proștii clasei, pe ăia la care votează analfabeții și morții, pe ăia care-s buni doar la spălat veceuri și șters bătrânii la cur.
Iar românii știau că sunt proștii clasei, că votează cum votează, că înghit ce înghit de la mârlanii și tâlharii pe care tot ei îi proțăpiseră în funcții. Nici prin gând nu le trecea că tocmai tocilarii clasei erau, de fapt, mai proști ca ei. A trebuit să vină BREXIT-ul ăsta ca să-și dea cu toții seama că există pe lume mânuitori de ștampile electorale mai morți ca ăia din Teleorman și mai beți ca ăia din Vaslui. A trebuit să se zguduie din temelii economia și finanțele britanice, ca să înțeleagă lumea că Nigel al lor e chiar mai tâmpit ca Dorel al nostru. Pentru că, dacă vă mai amintiți, în 2000 și 2014 am avut și noi Nigelul nostru, care s-a numit Vadim, respectiv Ponta, dar în al doisprezecelea ceas românii s-au trezit și, mușcând cu poftă dintr-o lămâie, să nu le vină greață, au votat un bolșevic notoriu și un blegoman aleatoriu. Dar măcar nu au aruncat țara într-un haos total. Mai fanatici ca Vadim și mai ”mândri că sunt creștini” decât Ponta, britanicii n-au avut discernământul ăsta. S-au aruncat cu brațele deschise la pieptul unui marțafoi ca Boris Johnson și unui maimuțoi ca Nigel Farage, iar acum, la doar două zile de la vot, încep să se trezească din beția electorală și să-și zică, îngrijorați: ”Aoleo, da’ ce-am făcut, mămică?”.
Britanicii care au votat BREXIT conștientizează abia acum că vor fi mai izolați, pe insulele lor cețoase, decât au fost sub Stukasurile naziste. Mai mult, că nici măcar insulele lor cețoase nu mai sunt toate ale lor, fiindcă scoțienii și irlandezii s-au cam săturat să aleagă mereu alții pentru ei. În Marea Britanie, imperiul unde nu apunea vreodată, a început să se cam stingă lumina. Mititica Britanie nu va mai fi niciodată ce-a fost și nici mai mult decât atât. La doar o zi de la vot, Nigel Farage, rânjind fasolele ca un cimpanzeu în rut, ridica, senin, din umeri, acceptând că fraierii care au votat BREXIT au fost păcăliți, fiindcă nu se va face niciun spital din banii dați, până atunci, la UE. La două zile după vot, același maimuțoi opărit, râde tâmp, afirmând că oricum Marea Britanie era pe cale să intre în recesiune, cu sau fără BREXIT. Cum ar veni: oricum știam că vine furtuna și exista riscul să ne fulgere casa, așa că mai bine i-am dat eu foc înainte.
Mai grav e faptul e că nici dincolo de Atlantic, lucrurile nu stau altfel. Ca și în Europa, pusă să aleagă între niște impotenți dovediți și unii care se laudă că-s virilitatea întruchipată, dar li se vede prin chiloți puțulica prinsă cu atele, americanii au misiune grea la toamnă: între un nebun cu acte ca Trump și o mimoză ipocrită ca Hillary, n-ai ce alege. Culmea este că acești indivizi, cu viziuni aparent ireconciliabile, au totuși un punct comun: toți, dar absolut toți, îl admiră pe Putin. Unii, ca Merkel, Hillary, Juncker, Schultz și alți papagali, îl admiră în taină, alții, ca Farage, Boris Johnson și Donald Duck ăla îl admiră fățiș și nu pierd niciun prilej de a-i mai lustrui dosul cu o limbă catifelată.
Bine s-a spus că istoria se repetă. Dar ceea ce a fost prima dată tragedie, e acum parodie. Și Stalin a fost admirat, și cu el s-a bătut palma, însă până la urmă s-au găsit niște bărbați curajoși să i se opună. Acum, când comunistoidul kaghebist Putin e la butoane, toți îl admiră, dar nimeni nu i se mai opune. Cum o să arate o lume în care Putin va tăia și va spânzura într-o Europă dezbinată, în care gunoaie populiste ca Farage și Boris Johnson vor dicta agenda în Anglia, iar un clovn penibil ca Trump va stăpâni cea mai mare superputere a lumii, nici nu vreau să mă gândesc. Am înțeles, în schimb, că un miliardar sud-african ar vrea să trimită oameni pe Marte, numai dus, că n-are resurse să-i mai întoarcă pe Terra. Dacă aveți vreo pilă, vreo cunoștință, ceva, mi-ați putea rezerva și mie un loc? Nu de alta, dar măcar să văd de acolo, de departe, cum Pământul devine planetă roșie.
