25 Septembrie 1991. Hoardele de mineri instigate năvălesc pentru a patra oară în București. De data aceasta pretextul a fost că Guvernul Român le taie din drepturi. Petre Roman fuge din sediul guvernului. Pe geam. Minerii în frunte cu Miron Cozma nu obțin creșteri salariale, ci li se dă… schimbarea guvernului,dupa pofta lui Ilici și Măgureanu! Bun ce-o fi! Războiul declanșat pe străzile Capitalei are urmări tragice: moartea tinerilor Aurica și Andrei. Cazurile Crăiniceanu și Frumușanu. Dar nimeni nu este tras la răspundere. N-a fost atunci, nu este nici acum. Ocupată cu greve pentru nimic sau cu telenovele, justiția driblează dosarele mineriadelor. Și ale Revoluției. Și ale crimelor comunismului. Statul refuză să se ancheteze singur și să-și bage slujbașii la pușcărie pentru crime împotriva umanității. Precum soldatul chinez uitat în tranșee, un singur om se mai opune acestei uriașe mușamalizări. Doru Mărieș îl cheamă, iar dosarele comunismului terminal reprezintă un scop de onoare în viața sa. Așa cum penicilina a fost inventată împotriva infecțiilor, tot așa a apărut și Mărieș ca antidot împotriva virușilor care parazitează statul de drept. Între două procese împotriva sistemului ticăloșit își face timp pentru un interviu.
Structuri paramilitare și Consiliul Militar Superior al Revoluției sunt termeni de care se sperie și gândul. Pentru Doru Mărieș nu-s definiții abstracte. Sunt structuri populate cu oameni care au comis grozăvii și pe care-i întâlnești pe stradă sau la mall.
Care este motivul acestui ping-pong cu dosarele revoluției și mineriadelor?
Eu vă răspund într-un singur cuvânt: teamă.
Teamă față de ce?
Teamă față de riscul destructurării instituțiilor de forță ale statului din decembrie 1989 și până în iunie 1990, care în toată această perioadă au practicat un terorism de stat. Au indus teama în rândul populației dar nu s-au rezumat la a-i speria doar pe oameni, au ucis, au rănit, au arestat ilegal, din informațiile mele, peste 8000 de persoane. Continuatorii lor, copii, nepoți, acoliți, toți complicii indiferent de grad și funcție în epocă, încearcă mușamalizarea și astăzi din pozițiile pe care le dețin, unele de prim-rang în Statul Român!
Și credeți că finalizarea acestor dosare ar induce o tulburare în sistem? Cam de câți oameni vorbim ca posibili inculpați cu nume și prenume?
Mulți. Găsim mineri peste tot, începând cu evenimentele de la Brașov din 1987, la revoluție în 1989 în Brașov, găsiți fiind de generalul Voinea în registrele hotelurilor de acolo. Practic este vorba despre structuri paramilitare care au acționat începând cu seara de 22 decembrie și care au fost utilizate de noua putere diversionistă a lui Ion Iliescu. El a fost comandatul suprem care domină atât partea civilă cât și partea militară prin acel organism creat de ei ad-hoc, Consiliul Militar Superior al Revoluției. Asta era forța care subordona celelalte structuri și care conducea Statul Român începând cu ziua de 22 decembrie. Era format din generali și conducatori ai structurilor de forță comuniste ceaușiste – aceasta era partea militară, la care s-a lipit partea politică, tovarașii pe care acum îi știm bine, Iliescu, Petre Roman, Mazilu, Gelu Voican, etc… Ei au avut la dispoziție imediat și aceste grupuri paramilitare, îmi place să le numesc așa și nu greșesc, nu doar din Valea Jiului, ci din toata țara! În 13 iunie 1990 au fost aduși muncitori din platformele muncitorești de la Galați, Bacău, Brașov, Alba, și toate organizațiile FSN au fost mobilizate de la Centru pentru a trimite oameni la București, cu toată recuzita, cu tot arsenalul. Sticla de vodcă, ruda de salam, bâte, funcție de capacitate de mobilizare a secției locale a FSN-ului. În București, în 13 iunie, muncitorii de la marile platforme, Danubiana, IMGB, 23 August, Vulcan, au cam ezitat să mai iasă. Lumea era mai informată iar oamenii s-au prins că nu este în regulă ceva. Încă din seara de 21 decembrie 1989 muncitorii de pe marile platforme bucureștene au fost instigați împotriva manifestanților din Piața Universității, de la Inter, de la Baricada. Trebuie spus că grupuri de mineri erau prezenți la Brașov încă din 20 decembrie 1989. Asta ne arată organizarea unui terorism de stat la revoluție – mineriade organizate de autoritățile statului. Terorism de stat organizat și coordonat în profitul propriu de către o grupare criminală pro-sovietică, grupare teroristă care a preluat toate structurile de forță ale statului, inclusiv aceste grupări paramilitare – faptele lor de diversiune, propagandă, omucideri, tortură, tratamente inumane, distrugeri și furturi de bunuri materiale și de opere de artă și arhitectonice fiind conținutul infracțiunii de crime împotriva umanității – infracțiuni care sunt imprescriptibile și din cauza cărora făptuitorii trebuie pedepsiți iar victimele dezdăunate și prejudiciile recuperate.
Revoluția românească între ideologie și stomac?
În vreme ce noi pariem pe stomac și digestie dl Mărieș găsește și ideologie în mișcările care au zguduit istoria recentă a României. Este reconfortant să afli că Iliescu mai are doar 10% și că încă mai avem o șansă.
În toată vânzoleala din perioada 1989-1991 a fost vorba despre ideologie sau de stomac?
Cred că au fost combinate cele două cauze. O parte a oamenilor a perceput doar lipsurile. Aceste lipsuri erau amplificate de stresul de a face rost de mâncare, frigul din casă. Cred că asta a fost o cauză importantă pe lângă teroarea regimului comunist, resimțită în școli, la locul de muncă, peste tot… În privința ideologiei eu cred că poporul s-a exprimat clar pe străzile Capitalei – după Timișoara și în toată Țara! – „Jos Comunismul!” și „Fără comuniști!”
Cei care nu au avut ocazia sau curajul să se exprime în stradă, poate n-au perceput libertatea fiindcă n-au participat direct la nașterea ei. Am fost prea puțini cei care ne-am bătut la propriu pentru libertate. Cei mai mulți s-au uitat la televizor și au fost mulțumiți că au primit libertatea de a-l înjura pe Ceaușescu, că s-a dat drumul la emisiune la televizor, că pot asculta Europa Liberă sau Vocea Americii, au tăiat porcul, i-a prins Crăciunul fericiți și s-au dus la sfânta biserică fără teamă și s-au trezit după Anul Nou că sunt liberi, uitând sau ignorând sacrificiul suprem pentru libertate al celor peste 1200 de eroi!
Asta spunem și noi, că au votat cu stomacul și stomac au avut. Ar câștiga Iliescu acum alegerile dacă ar candida?
Exclus. Iliescu are un public de sub 10% reprezentat de cei în vârstă…
Pe ce vă bazați, câtă vreme FSN-ul de tip nou reprezentat de Victor Ponta a câștigat cu 70%? Dvs. un simbol, poate singurul fără pată, al Revoluției ați pierdut mandatul la Timișoara, orașul simbol!
Eu n-aș zice că am pierdut, având atunci la Timișoara 22% din voturi câștigate. La acest scor electoral, într-o competiție onestă, orice candidat e în cărți…
La Timișoara trebuia să aveți 60%
Aici s-a întâmplat altceva. DNA încă nu și-a făcut timp nici de dosarul alegerilor în Diaspora, așa că mai avem până aflăm cu subiect și predicat ce s-a întâmplat în 2012 la Timișoara.
Cum vă explicați apatia și apetența pentru liniște? Că de aici ni se trage, de la liniștea lui Iliescu.
Păi noi nu am avut comunismul relaxat din Polonia, de exemplu, și nici tradiția lor sindicală, nici o biserică luptătoare ca ei în anii 80… Dacă la noi a rămas doar 20% necolectivizat (neluat de stat), în Polonia doar 20% din agricultură fost naționalizată ! Ei nu alergau după coșul zilnic, nu stăteau la celebrele cozi ca noi în RSR… Ei au avut altfel simțul proprietății care la noi se cam pierduse odată cu distrugerea țărănimii, chiaburilor, industriașilor, proprietarilor de moșii boierești după masiva și violenta naționalizare și colectivizarea criminală. Polonezii au învățat mai repede democrația, au circulat mai mult, erau mai informați decât noi. Au făcut unele lucruri la timpul lor, despărțindu-se de trecut, desființând serviciile secrete comuniste și făcând unele noi, cu temelii democratice, expulzând agenții sovietici. Au creat imediat Institutul pentru Memorie și au deconspirat securiștii și colaboraționiștii regimului comunist și sovietic, și-au investigat trecutul tenebros, chiar dacă le-a cam scăpat Justiția din curentul de reformă. Faptul că au scăpat Justiția le-a adus problemele de azi. Deși cerem de ani de zile, noi suntem tot la stadiul de dezbateri pentru crearea în Parchet a unei Direcții de Investigare a Crimelor Comunismului, așa cum există DNA și DIICOT pentru celelalte zone criminale care au ținut Romania în loc.
Păi noi în anii ‘50 am avut un adevărat genocid. Cred că 1 din 5 familii a avut de tras de pe urma comunismului. Cum a fost posibil să uităm așa repede?
O să fiu abrupt. Regimul lui Ceaușescu a reușit să facă omul nou. El, omul nou există și astăzi. Tot 4 milioane votează cu PSD-ul, indiferent ce le faci, indiferent de faptul că liderii lor sunt corupți, nu contează. Sunt atât de îndoctrinați că nu pot vedea logic lucrurile și firul evenimentelor. Asta este democrația. Patru milioane dintre ai noștri au și ei dreptul la vot și opinie. Acești băieți militarizați de la Parchetul General, că altfel nu le pot zice, cu rezoluția lor rușinoasă cu tot, prin care au închis în 2015 dosarul Revoluției, cred că au trezit mai mulți români din lentoare. Anul acesta am văzut reacții îmbucurătoare ale oamenilor, inclusiv pe stradă. Oamenii au simpatie pentru noi, pentru Asociație, pentru mine, ca să nu fiu modest. Am fost la un coleg la Târgoviște și i-am vizitat și mama care are 89 de ani. Am strâns fânul împreună cu ea și mi-a povestit cum se ruga să-mi dea Dumnezeu sănătate și putere când eram în greva foamei! Îmi era jenă de sublimul caracterizării pe care mi-a făcut-o doamna. Găsesc acest tip de oameni peste tot. S-au împuținat fețele celor care mă priveau încruntați pe stradă.
Revin la Timișoara și vă spun că eu am ajuns pe liste la cererea societății civile de acolo, că nu-l puneau ei (politicienii) din proprie inițiativă pe Mărieș pe listă. Campania noastră a fost una simplă, un test, să ne plimbăm pe stradă. Le-am spus colegilor că luăm 25% și le-am explicat că deși ARD nu ne-a prea sprijinit în campanie, 1 din 4 oameni ne opreau și ne vorbeau cu simpatie. Asta am simțit și așa a fost. Țineți cont și de faptul că o persoană sus-pusă a decis să-mi retragă delegații la urne, cu patru zile înaintea votării.
Foarte interesant! Trageți în ai noștri, să se sperie dușmanul! Nu cumva și în Piața Universității a fost la fel? Iată cine era simbolul pieței, dl Marian Munteanu! Cine era de fapt…
Cred că exagerați. Este vorba despre liderul balconului Pieței Universității. E ca în cazul lui Iliescu în Decembrie ’89, care nu a fost simbolul Pieței Revoluției, unde a ieșit pe 22, în balconul CC-ului s-a adresat cu „stimați tovarăși” și a fost imediat huiduit ! Eu nu cred că Iliescu a avut vreodată în acele campanii electorale vreun procent din voturile oamenilor care au ieșit pe străzi în țară în 1989. A avut voturi masiv doar de la cei care n-au fost în stradă atunci. Le-am spus și celor de la Parchet, dacă e să începem o anchetă serioasă și cu privire la Revoluție și la mineriade, ar trebui să începem cu o întrebare pentru liderii din balcoane: gradul, funcția, serviciul secret în care a activat fiecare, dacă a fost informator la Securitate, la Miliție, la PCR. Avem 2 milioane de informatori ai PCR, o spun de ani de zile. Unde sunt dosarele PCR? Desecretizăm secvențial, selectiv dosare de la SRI, mape profesionale. Hai să desecretizăm dosarele PCR, ale Procuraturii, ale rețelei Ministerului Justiției, ale SIPA, ale celor care ocupă degatorii publice în Statul Român.
Dar arhiva asta a PCR mai există?
Cu certitudine există. Ar fi foarte important ca echipa de procurori care anchetează aceste dosare să caute în arhivele PCR. Și mai ales documentele de la o anumită UNITATE pe care mi-a indicat-o dl general Opriș, de la STS, când eram în greva foamei și mi-a zis: dl Mărieș, acolo sunt, la unitatea cutare… Dar mintea mea era calată la desecretizarea volumelor din dosarul revoluției, la suferință și cât mai puteam să duc greva foamei și n-am reținut numărul unității. Dar ne poate spune dl Opriș ce unitate să căutăm. Eu cred că-l ține minte și acum.
Vă relatez o întâmplare din 1991, cu puțin timp înainte de mineriada din septembrie. Dădeam un interviu unui ziar iar patronul mi-a spus la sfârșit că dacă pică guvernul săptămâna viitoare mă pune pe prima pagină. Habar nu aveam despre ce vorbea și nici nu îmi închipuiam că vor aduce din nou minerii. M-am trezit după vreo 6 zile că începe circul și mi-am adus aminte ce mi-a spus patronul. Acum știm că a fost o răfuială între Iliescu și Roman cu ajutorul minerilor. N-aș vrea să-i jignesc și le spun gloată, dar așa s-au comportat. Eu aș vrea să știu cine a plătit prețul acestor “expediții”. Nimeni nu vorbește despre cantitatea imensă de bani furată din Fondul Libertatea, adunat în 1990, leul văduvei, pentru că proveneau din donații de la oameni și de la biserici. Toate matrapazlâcurile din anii ’90 au fost finanțate din Fondul Libertatea. Nu există nicio evidență a acestor bani până în octombrie 1990, doar FSN poate spune !
Piața Universității, mișcare FSN!
Neigienic, dar trebuia să vorbim și despre ciomagul PSD. Și despre mineriada din septembrie pe care o celebrăm zilele astea. Și cum cu Doru Mărieș nu știi niciodată cum te poartă valul discuției aflăm că manipulatorii Pieței Universității au fost păstoriți de FSN.
Miron Cozma?
Îmi aduc aminte de o fază petrecută în 1991. A coborât din balcon, a urcat pe o platformă în Piața Victoriei și i-a întrebat pe mineri ce vor. Și eu au răspuns: Jos Iliescu. Păi atunci hai să-l dăm jos pe Iliescu. Așa a plecat lumea spre Palatul Parlamentului și apoi s-a ajuns la Cotroceni. Numai că la Cotroceni îi așteptau 47.000 de soldați. A intrat Cozma în palat și a ieșit complet panicat. A urcat pe un stâlp și a început să urle: acasă, acasă! Era disperat. Numai panica l-a făcut să reacționeze așa. Nu știu dacă a avut și țeava la tâmplă dar, cu certitudine, ce-a văzut acolo l-a speriat. Lumea s-a speriat și a început să fugă. S-a tras cu bile. Am văzut pe copertina acelei construcții de la intrarea in Cotroceni, de la Leu, doi tipi, unul lângă altul și unul dintre ei a tras și i-a zburat creierii celuilalt. Despre mortul acela nu se vorbește. A fost foc de armă pe care l-am auzit și am văzut cum i-a zburat jumatate de cap victimei…
Ce s-a ales din toată vânzoleala aia din anii ‘90? Senzația noastră este că ni s-a livrat presă, putere, opoziție, manifestații, revoluții. Totul de la același centru de comandă.
Repere există! Mai sunt oameni ca voi, ziariștii de bună credință, sau ca cei care au ieșit în stradă din convingere. Cel mai bun dar și cel mai greu este să se adune, după fler, la un loc, și să-și ridice un lider. Mulți au făcut cărămizi pe unde au fost ori sunt, dar nu s-au adunat pentru facerea zidului. La noi cu zidirea unei Cetăți solide avem încă probleme!
Eu am fost perceput 17 ani ca un fals lider de balcon. Iliescu nu mă scotea din “pușlamaua de Mărieș”! Îmi atribuia toate huiduielile pe care și le lua, și când eram și când nu eram prezent în diferitele ocazii. Nu m-a interesat să explic ceva cuiva, mi-am văzut de idealul meu, de lupta mea.
Din principiu n-am cerut certificat de revoluționar ca să-mi fie semnat tocmai de criminalul Iliescu. În același timp Guvernul spunea la CEDO că nu sunt revoluționar pentru că nu am certificat așa cum au ceilalți ! Dar CEDO mi-a recunoscut calitatea și participarea la revoluția din Decembrie 1989 și fără certificatul semnat de prietenul URSS, Ilici!
După ce am cerut de la CNSAS o hârtie și din ea a rezultat că nu am avut nicio treabă cu Securitatea, li s-a mai închis unora gura. Uite ce face o nenorocită de hârtie! Au perceput-o ca pe o adeverință că am fost băiat bun. Și s-a schimbat percepția despre mine și la Bucuresti și la Timișoara… Ba, mai mult, societatea Timișoara mi-a făcut onoarea să-mi acorde o distincție și să mă pună în același rând cu Seniorul Coposu, cu Ana Blandiana, cu Doina Cornea, Emil Constantinescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Regele Mihai … M-au onorat cu Premiul Speranța și distincția “Ion Monoran”.
Uzurpatorul Emil Constantinescu și meritele femeii de serviciu.
Despre Emil Constantinescu se spunea că s-a născut ca om politic din relația nepotrivită a lui Corneliu Coposu cu fostul șef SRI Virgil Măgureanu. N-o nimerim. Doru Mărieș vorbește despre uzurparea meritelor femeii de serviciu de la Universitate și de cercurile socialiste franceze.
Emil Constantinescu este un produs la relației dintre dl Corneliu Coposu și Măgureanu?
Nu cred. Eu am aflat în noiembrie 1990, după ce am ieșit din pușcărie, că este un propus al cercurilor socialiste franceze. Mi-a spus-o un domn avocat care a murit anul trecut dar care știa de atunci că la un moment dat președintele României va fi un om care stă pe scaunul lui Iorga. Numai că Emil nici măcar nu era pe scaun în momentul acela. Abia mai târziu a fost avansat rector. Din 1990 se știa de acest personaj. Cu bunele și relele lui, a avut merite; schimbarea de macaz spre NATO este meritul lui. Au fost și oameni cu misiuni care au avut direcții corecte.
Revin la întrebarea dvs. anterioară și vă spun așa: manipularea Pieței Universității a fost orchestrata de FSN.
Manipularea începuse încă din 22 decembrie 1989 când am fost puși să ne suspectam iar și să ne batem între noi, ei însă trăgând de-adevăratelea, ca niște criminali cu state vechi. Au pregătit câte un glonte pentru fiecare bucureștean (2 milioane) până spre dimineață în 22 decembrie … Între 22 și 26 decembrie raportau că au tras 12 milioane de cartușe ! Plus proiectile de diferite dimensiuni, până la obuzele din tunurile de calibru 100 …
Tot ce s-a întâmplat după 22 decembrie a fost livrat întregii omeniri. Toată lumea a transmis marea revoluție de la București – în realitate marea diversiune de la București, prin care au confiscat puterea dar și idealurile Revoluției.
Revenind la Piața Universității, multe au rămas scrise negru pe alb în dosarul mineriadei. Capii FSN, inclusiv NS Dumitru și Brucan, spuneau că nu au bani să alerge după iepurii de la PNL și PNȚ, cărora o să le dea Rațiu și Câmpeanu bani și or să facă deranj în campanie. Hai să-i adunăm undeva pe toți! Și Brucan a zis: asta-i ideea! Numai că în Piața Universității n-au fost toți la comandă. Toate evenimentele din acea perioadă au avut o doză de regie. Mai mare sau mai mică. În 1998, era președinte dl Constantinescu, m-a întrebat de la un ziar așa șugubăț ca al vostru, ce părere am că Emil își arogă deschiderea balconului la Piața Universității. I-am răspuns că dl Emil Constantinescu a uzurpat meritele femeii de serviciu. Balconul Universității n-a fost deschis nici de Emil Constantinescu, nici de Marian Munteanu. Balconul a fost deschis de femeia de serviciu.
Ce grad avea femeia de serviciu?
Nu cred că avea. Rețin că avea cam 1,50 metri înălțime.
Deci era de la tancuri sau infanterie.
(Râde). Nu îmi amintesc fizionomia oamenilor cu care am vorbit atunci. Rețin că imediat după ce s-a deschis balconul a apărut Munteanu și apoi boxele. Și aici m-am blocat, că era prea rapidă organizarea. Veneam dintr-un regim în care lumea nu știa ce-i aia manipulare. Iar unul care era suspicios devenea el însuși suspect, că puneam întrebări. Așa a fost atunci.
Cum s-a strâmbat dreptatea în doamna Kovesi
Cică n-a rezistat decât patru luni dreptatea în doamna Kovesi. Apoi s-a strâmbat și a rămas așa.
Am ajuns aici și ne referim la dosarele evenimentelor din perioada 1989-1991 și justiția nu ne oferă răspunsurile pe care le așteptăm. Încotro ne îndreptăm? Ce părere aveți de diva justiției, d-na Kovesi și asasinarea dosarului lui Ion Iliescu?
Dvs îi spuneți divă, eu nu-mi permit. Doamna Kovesi a venit ca un copil în București pe funcția de procuror general și a rămas copil vreo 4 luni. După aceea s-a strâmbat dreptatea-n doamna Kovesi și a trecut pe linia normală a Procuraturii. Am avut niște discuții cu domnia sa în cele 4 luni foarte interesante. Unele în privat. Dar domnia sa a uitat ce am vorbit în cele 4 luni cu prilejul întâlnirilor. N-am crezut că o să ajungă până acolo încât în 2009 să-l scoată pe Ion Iliescu de sub urmărirea penală. N-am crezut că poate să-l acuze pe procurorul Dan Voinea că n-a făcut, că n-a dres și că a întocmit greșit documentele care au oprit prescrierea dosarului în 2004. Ca și atunci, și acum îmi permit să spun că acel document era perfect legal cum a confirmat si CEDO. CEDO a mai întărit că perioadele 1998-1999 și 2005-2007 au fost singurele perioade în care s-a lucrat efectiv în dosare. Văd însă că pentru justiția din România nu prea au mare valoare deciziile CEDO, deși sunt obligatorii pentru statul român. La ultima discuție cu noul Procuror General, Augustin Lazăr, i-am spus că Justiția o fac judecătorii, nu procurorii.
Or, astăzi avem nu numai de la Strasbourg, ci și din România, o hotărâre judecătorească a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de judecătorul Cosma Rodica, de confirmare a Ordonanței date de procurorul general interimar Bogdan Licu, de redeschidere a dosarului și de infirmare a cretinătății făcute de procurorii Parchetului Militar din jurul lui Nițu, Olaru și Vasilake. Și i-am spus d-lui Lazăr că sper ca decizia de la ICCJ să fie crezută și aplicată, că pe cea de la CEDO Parchetul a ignorat-o ! Ei, doamna Kovesi și-a permis să spună că în urmă cu 7 ani, în 2009, acea rezoluție a lui Voinea n-a fost corectă, ba chiar că a fost ilegală anchetarea grupării lui Iliescu. Dar și CEDO și ICCJ azi au contrazis-o ! Cine plăteste pentru timpul, banii și nervii irosiți ? Cine răspunde pentru batjocorirea victimelor?! Cine răspunde pentru aceste impardonabile erori judiciare făcute la comanda grupărilor politico-militare continuatoare ale FSN, MApN și Miliției și Securității?!
Eu sper ca Doi și un sfert, Armata sau SRI să nu infiltreze o echipă de procurori care va prelua aceste dosare. Nu poți să instrumentezi cu procurori militari cauze care vizează acțiunile armatei și în care Ministerul Apărării este parte responsabilă civilmente și organizator de represiune. Într-un stat de drept, unităților militare implicate trebuia să li se ridice steagul, iar Justiția să le dizolve, că acum pot răspunde potrivit Codului Penal și persoanele juridice ! Și vor răspunde și FSN și TVR și MApN și MI și cei care au continuat represiunea cu metodele și logistica PCR, securității și miliției.
După 27 de ani mineriada de stat continuă.
Da. Este mineriada unui sistem care cuprinde cred eu vreo 100.000 de oameni care controlează tot în această țară, de la resurse până la informație. În procesul pe care l-am avut contra SRI la CEDO, concluzia Curții de la Strasbourg a fost și în 2011 că România trebuie să abroge legile siguranței naționale care sunt făcute de gruparea Iliescu-Măgureanu, ca niște traduceri proaste din limba rusă. Să le abroge a spus CEDO încă din anul 2000, nu să le amendeze! Și altele noi, după model euroatlantic să le ia locul! De ce nu vor să schimbe aceste legi și se c… pe ei? Știți ce spune decizia CEDO? Că având în vedere că petentului nu i s-a pus la dispoziție nici un document din cele solicitate, este posibil ca Teodor Mărieș să fie supravegheat secret și azi. Sper ca și acest interviu să-l asculte și să-l citească exact cei care trebuie să ia decizii. Ca și supravegherea, nici persecuțiile sau șicanele nu au încetat!
Uite, recent am fost evacuați din sediul nostru pentru că s-a retrocedat. De 5 luni încercăm să obținem un sediu la care legea ne dă dreptul. Surprinzător, guvernul Cioloș nu ne-a răspuns nici până acum.
Dacă tot veni vorba de Guvern, la ultimele doua decizii CEDO, Guvernul Cioloș nu a mai făcut recurs și m-am bucurat. Dar bucuria fu scurtă, că ieri ne-am trezit că agentul guvernamental (care nu a fost schimbat) și-a intrat din nou în mână și a cerut revizuirea hotărârilor lui Cristian Pațurcă și Laurei Stoica, de parcă aceștia deși au trecut în eternitate, n-ar avea succesori! Trageți voi concluzia cu privire la noua formă de mineriadă de stat!
Cât privește sediul, el este doar un mijloc, desigur important, esențial pentru activitatea de birou a Asociației 21 Decembrie 1989 în lupta cu birocrația de stat. Dar nici lipsa unui sediu nu ne va opri din demersurile noastre. Dacă au gândit asta când ne-au executat din sediu, au greșit… Probabil că unii cu mintea răvășită mai au dubii cu privire la eficiența luptei noastre din stradă!
Și o vom duce…
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 13 (1212) – 26 septembrie-9 octombrie 2016