Nu știu cu ce reușește Putin ăsta să îmbete toată planeta, când el nici ruble de votcă să dea la propriii celoveci nu mai are, dar știu că o face temeinic. De la un capăt la altul la lumii, zici că s-au făcut toți rangă și se comportă ca atare. Britanicii au votat pentru Brexit, deși nici ei nu știu încotro o să se îndrepte, iar pe Nigel Farage, drăcușorul gol (în cap) care i-a tras de mânecă să iasă din Europa, îl doare la bașcheți: s-a stabilit în Germania, cu nevasta nemțoaică și trăiește, bine-mersi, mâncând încă din leafa de europarlamentar, dată de UE, instituția pe care tocmai a scuipat-o în freză. Americanii au votat pentru Trump, deși nici ei nu prea știu cum o să se șteargă la cur de acum înainte, mai precis după ce noul președinte o să-i expulzeze din țară pe toți mexicanii, arăbeții și amărăștenii est-europeni care le-au făcut yankeilor curul mare, în timp ce yankeii tocmai votau să facă America și mai mare, din nou.
Cel puțin în partea de Europă unde ne-a parașutat Dumnezeu – de neam păcătos ce suntem, că mâncăm, prin reprezentanții noștri din Parlament, numai de dulce și-n post, și pe post – oriunde te uiți în jur vezi numai roșu. Doar semaforul lui Cioloș mai stă, când și când, pe verde – cât o mai sta și ăsta. La nord, Ucraina e pe jumătate roșie și nici jumătatea aia portocalie nu se simte prea bine. La est, Moldova e roșie cu totul. La sud, Bulgaria s-a înroșit și ea, cum se cuvine unei țări care, după război, era cât pe ce să devină gubernie rusească, dacă vă mai amintiți. La sud-vest, sârbii și-au ales drept președinte un fost gealat al lui Slobodan Miloșevici, care promite c-o să facă iarăși din Serbia ce-a fost și mai mult decât atât – evident cu ajutorul frățiorilor de limbă slavă de la Moscova. La nord-vest se află Orban, care și el vrea să facă din Ungaria ce-a fost și mai mult decât atât – deși, sincer, nu cred că și-ar dori, ca pe lângă Ardeal, să ia de la noi și județul Vaslui. Mai încolo, spre vest, în Slovacia și Cehia se află la butoane alte două mânuțe de-ale caracatiței numite Putin, mai delicate, ce-i drept, decât mâinile groase, făcute pentru treburi murdare, numite Igor Dodon sau Rumen Radev.
Deocamdată, singura țară unde se mai poate încă respira un aer fără duhoare de totalitarism e România. Sunteți însă curioși cum ar putea arăta și ea, din 11 decembrie? Nu e greu să ne imaginăm. Ar putea fi o țară ca Rusia lui Putin, de pildă. O țară frumoasă, cu oameni frumoși, dar din care tinerii frumoși o să se cărăbănească rapid, ori cu avionul, ori cu autocarul, ori cu pardesiul de scânduri, dacă nu-nțeleg de bună voie. Dacă am fi ca Rusia, n-ați mai vedea voi proteste la Universitate, pentru că s-ar supăra țarul și ar muta Universitatea pe undeva prin Glina, lăsând în centru un spațiu larg, neted, ca Piața Roșie, prin care doar tancurile vor mai face plimbări nostalgice, pe seară. De asemenea, tipi din ăștia tupeiști, care mereu au ceva de comentat, gen Vlad Petreanu, Moise Guran sau Cristi Ghinea, n-ar mai îndrăzni să fie așa de slobozi la gură, pentru că, preventiv, țarul i-ar servi cu un delicios ceai cu poloniu, să nu răgușească de-atâta vorbit pe Facebook. Partea bună ar fi că domnul Pleșu, domnul Cărtărescu și domnul Patapievici ar fi deportați în Gulag, pe undeva prin Joseni sau Întorsura Buzăului, pe unde-i polul frigului la noi, să se simtă ca-n Siberia – și cine știe, din trei dizidenți poate o ieși vreun Nobel, ca Soljenițîn!
Dacă am fi Moldova, ar fi și ceva mai lejer. Președintele Dodon ne-ar promite că o să ne conducă pe toți spre culmile comunismului, doar că pe ăia care nu l-au votat o să-i facă să și simtă asta – cel puțin el așa a declarat. Următorul pas ar fi să ieșim din UE și NATO și să ne integrăm cu toată viteza în Eurasia, unde schimburile bilaterale vor fi la fel de profitabile financiar – ei o să ne dea nouă gaze și vin de împărtășanie, noi o să le dăm la schimb moaște, că s-or fi săturat, săracii să meargă în pelerinaj la mumia lui Lenin și aia să nu le facă nicio minune! În cinci ani bag mâna-n foc că n-o să mai aibă nici măcar Marian Godină cont pe Facebook, o să trecem toți pe V Kontakte și-o să ne începem postările cu ”Vivat Putin!”. Dacă am fi Bulgaria, am zice că mergem spre vest, dar am coti spre est, c-așa sunt bulgarii: mereu pe invers. De altfel, comparația cu bulgarii nici nu-i exagerată: mergeți prin oricare sat din sudul României și-o să vedeți cefe groase la greu, nu mai zic de câte mașini cu numere de Bulgaria sunt. Partea bună, dacă ne-am transforma în Bulgaria, ar fi că poate o să fie și la Mamaia cazarea ceva mai ieftină, să n-ajungi să-ți vinzi un rinichi ca să stai două zile la plajă.
Nici cu Serbia nu mi-ar fi rușine. Dacă am fi Serbia, dizidenții n-ar mai fi trimiși la Joseni-Suseni, că e scump biletul, ci ar fi lichidați direct în stradă, în buricul Bucureștiului, iar gealatul Nicolici ar ridica din umeri: ”Dar ce, domle, l-am pus eu pe Lucian Mândruță să meargă cu bicicleta prin centru, nu știa că trec limuzine negre cu viteză, fiindcă aici fiecare circulă ca pe pista mă-sii”? Mai nasol ar fi să fim ca Ungaria. Cu un țicnit ca Viktor Orban, am ajunge să regretăm un mincinos ca Victor Ponta. Ar rămâne în România doar ungurii, căci despre noi, ceilalți, văzându-ne mai bruneți, așa, dictatorul n-ar zice că suntem latini, ci refugiați sirieni sau ceva de genul ăsta și ne-ar da afară din țară, ba ar construi și-un gard electric la Dunărea, să nu ne mai întoarcem înapoi.
Așa că acum, când ați văzut alternativele, sper să vă dați seama ce ne paște după 11 decembrie și să votați cu cap. Nu încercați, vorba reclamelor, să faceți asta acasă – adică să vedeți cum i-ar sta României ca Rusia, Moldova, Bulgaria, Serbia, Ungaria și alte țări reconvertite la comunism. Ar însemna ca istoria anilor 1946-1947 să se repete și, dacă pe un alt Gheorghiu-Dej tot cu mustață, ca Dragnea, l-aș accepta, nu cred c-aș mai putea să suport vreun Pingelică Redivivus, ca Ponta, care să se ne dea la toți, pe rație, salam cu soia, fiindcă el nu suferă salamul săsesc.
