A trecut demult epoca în care dădeam bani pe ziare. Avem totul de-a moaca pe internet sau la televizor, minunat nu? Nu! Dacă ai impresia că ceva e gratuit pe lumea asta, apăi te înșeli amarnic. Există două variante de gratuități: cea inclusă în preț și cea pentru care a plătit altul. Primul exemplu, te duci la bar să bei o bere și primești gratuit covrigei. Fals, berea include prețul covrigeilor. E un truc. Al doilea exemplu, te uiți la televizor pe 100 de canale și plătești abia un amărât de abonament la cablu. De ce HBO costă bani în plus, iar PRO TV nu? Pentru că PRO TV e plătit să îți publice reclame, cineva plătește pentru gratuitatea ta. La HBO plătești ce primești, de-aia n-ai reclame.
Mai departe, toți vrem să fim informați, dar ai plăti dumneata 50 de lei pe lună, să zicem, ca să fii ținut la curent cu informații valabile și răsverificate? Eu aș face-o de-aș avea un "furnizor".
Realitatea este că nu prea ne interesează să fim informați, cel mai adesea căutăm să ne fie confirmare convingerile și părerile.
Un cititor ale cărui păreri contraveneau unui articol scris de mine, amenința că dacă mai scriu așa ceva nu mai citește revista. Cu alte cuvinte, ceea ce îndemna la obiectivitate, era rost de negare. Întâmplător nu sunt unul dintre acei publiciști care să scrie rahaturi doar pentru că "asta cere lumea". Scopul meu este acela de a veni cu viziuni alternative la subiecte îngustate. Nu rabd nici eu excesul de diplomație sau moderație, nu rabd oamenii care dau dreptate tuturor, dar nici pe cei cu idei fixe. Observam însă cum îndemnul la lărgirea perspectivei trece drept nehotărâre.
Din matematică am învățat că orice argumentare trebuie combătută. Orice sistem logic valabil este atacabil, prin comparație cu unul doctrinar ermetic. Mă doare teribil fixismul fanatic al ideilor înguste și îmi e greu să mă lupt cu el. Tocmai acest lucru ne face pe noi cei obiectivi să pierdem teren în fața jurnaliștilor de bâlci.
De-ar exista o aplicație mobilă care să îți dea un mesaj: "am o informație importantă pentru tine, costă X lei?" Cât ai fi dispus să dai pentru ea, având în vedere că te-ar putea anunța că se adoptă vreo OUG suspectă sau că statul mușamalizează ceva? Gândește-te la tine, apoi la cei pe care îi cunoști. Câți din ei vor cu adevărat să fie informați și câți și-ar permite să plătească pentru acest serviciu.
Trist e că suntem prea săraci pentru a ne permite să cumpărăm informație valabilă și opinii argumentate.
Acest articol e scris pe hârtie, astfel țin să-i mulțumesc celui care a plătit un preț pentru a-l citi înaintea altora și țin să îl felicit pentru gestul său.
Sărăcia noastră și gradul scăzut de educație ne transformă în manipulabili. În buricul erei informației, noi funcționăm ca în Evul Mediu. E drept, am înlocuit stănoaga cu fotoliul și ulița cu televizorul, dar curiozitatea noastră a rămas în stadiul de paradă și rost de bârfă.
Abordăm politica în stilul microbiștilor, ne uităm la dezbateri ca la meciuri și-o ascultăm pe Dana Grecu de parcă ar fi Țopescu. Părerile noastre se rezumă la "așa da/așa nu", "ăla minte/ăla are dreptate", "jos Băsescu/jos Iliescu" deși ambii sunt demult apuși.
Locuim într-o țară care deși a trăit o revoluție, regretă vremurile "Epocii de Aur". Ca o văduvă bătută care își regretă agresorul pentru momentele dintre pumni.
Încă n-am găsit leac pentru această boală a spiritului omenesc, izvorâtă din nevoia de conservare a identității. Până și în cazul oamenilor educați am descoperit reticență la evidență.
Avem avioane capabile să se piloteze singure și simultan avem oameni care nu trag apa în toaleta avionului. Am urmărit un experiment cu o maimuță ale cărei unde cerebrale erau preluate pentru a genera mișcări într-un robot pe partea cealaltă a globului și am văzut un reportaj despre un oraș-bordel la granița dintre India și Bangladesh. Am citit despre manipularea genetică a unei bacterii pe 6 "biți" de ADN, în timp ce natura se bazează pe 4 "biți" (ATCG) și în aceeași zi am văzut un clip la o biserică unde o bătrână își face cruce și pupă microfonul. Toate cele de mai sus bat în absurd și inimaginabil.
Nu mă pot dezice de suferința celor sărmani și mulți aderând ca o mașinărie la "minunea științei".
Astfel informația devine copleșitoare și năucitoare. Citești despre un masacru, dai pagina și te minunezi de fentele lui Messi, mai dai o pagină și afli despre catastrofe naturale, iar pe următoarea te bucuri de progresul medicinei. În final închidem ziarul/fereastra și îl înjurăm pe Iohannis, Băsescu sau Iliescu. Ne bem cafeaua și ne-avântăm în trivialitatea traficului ca și cum tot restul lumii ar fi în același punct cu noi.
Până la urmă avem nevoie și de ignoranță, prea multă luciditate ne-ar duce către nebunie, realitatea e copleșitoare, absurdă, injustă și incoerentă. Oricât am fi de informați, nu ne putem feri de cruzimea realității, dar numai cunoașterea lucidă e cea care ne poate da șansa de a face parte activă din lume, de a fi cauze cu efecte, nu doar victime colaterale, ca niște babe cârtitoare în beznă.
