În capitala unei ţări cu munţi, dealuri, câmpie şi mare.
SCENA I. Răzvan Cuc, puţin agitat, se plimbă cu "România liberă" în mână; e în haine de odaie; Mădălina Mezei în picioare, mai spre uşă.
Răzvan Cuc (terminând de citit o frază din jurnal): … Ruşine pentru TAROM-ul nostru să tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă una din cele mai frumoase companii ale României pradă în ghearele unui vampir!…" (indignat.) Eu vampir, 'ai?… Caraghioz!
Mădălina Mezei (asemenea): Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Răzvane, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?
Răzvan Cuc: Unul… unul care suge sângele TAROM-ului… Eu sug sângele TAROM-ului!…
Mădălina Mezei: Dumneata sugi sângele TAROM-lui!… Aoleu!
Răzvan Cuc: Mişel!
Mădălina Mezei: Curat mişel!
Răzvan Cuc: Murdar!
Mădălina Mezei: Curat murdar!
SCENA II. Cuc, apoi Mezei.
Cuc (vine ameţit şi-mpleticiându-se din fund şi cade pe un scaun cu capul în mâni): Ce să fac? Ce să fac?: Cum au ajuns mesajele la DNA?
Mezei: (înecata) Nu ştiu… alaltăieri sera, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu ştiu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum şi mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!
Cuc: A! Ce nenorocire!
Mezei: M-am dus la DNA… de la ei veneam acuma. Mi-au propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiţie să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine…
FINAL. Dar de la Cotroceni a venit o telegramă, că la Transporturi şi, implicit, la TAROM, trebuie pus altcineva.
Şi atât directoarea generală, cât şi şeful cel mare au fost nevoiţi să dea cu subsemnatul.
Iar cu toate că avioanele TAROM au primit mesaj, de la centru, să nu decoleze, şeful de la Transporturi, Răzvan Cuc, aşteaptă să zboare de la minister. Dar nici de această dată nu mai depinde de domnia sa. Biletul de zbor al lui Cuc de la Ministerul Transporturilor trebuie asigurat, acum, de PNL, iar Ludovic Orban nu se grăbeşte. Oricum, şi şeful de la PNL vine cu experienţa scrisorilor pierdute prin Ministerul Transporturilor.
