Avem două declarații:
Victor Ciutacu:
„ Căutăm diplomele lui Ciolacu, dar avem un olimpic la Capitală și rezultatele priceperii le trăim zilnic”.
Victoria Stoiciu, consiliera lui Ciolacu și vicepreședinte PSD:
„ Gestionarea complexității guvernării și reprezentarea intereselor cetățenilor presupun cu totul alte abilități decât să excelezi la matematică sau gramatică”.
Ce avem noi aici?! Păi avem ceea ce Maiorescu denumea „încurajarea blândă a mediocrităților”, adică cel mai mare pericol pentru o societate. Cu alte cuvinte, cei doi citați mai sus ne transmit să acceptăm mediocritatea, pentru că elitele ne-au înșelat așteptările și, inversând cunoscutul proverb românesc, decât cu un deștept la pagubă, mai bine cu un prost la câștig.
Ni se mai spune că cei cu carte nu pot să aibă abilitățile unui mediocru în ce privește treburile statului. Și ni se mai spune, în cuvinte meșteșugite și pe placul prostimii (care din fericire ocupă un procent tot mai mic în societatea românească) ceea ce urlau și scriau minerii pe camioanele și trenurile cu care veniseră la chemarea primului miner al țării, Ilici Iliescu: „Moarte intelectualilor” și „Noi muncim, nu gândim”.
Așadar, în mic, avem de-a face cu o reînviere a dictaturii proletariatului, de data asta cu iz de cultură și parfum european.
Dar tot ce este mic devine mare, conform legii lui Murphy. Iar o mediocritate care crește și crește precum aluatul din poveste ajunge să sleiască o societate și așa obosită de menținerea unei stări de conflict. Curând, mediocrității i se va alătura lehamitea, și așa, vorba conului Iancu, fandaxia e gata!