După atât de cunoscutele „Scopul partidului social-democrat este să câștige alegerile prezidențiale, locale și parlamentare de anul trecut” și „lupt împotriva unei țări în care să se regăsească toți românii”, fostul premier PSD Viorica Dăncilă lovește din nou, necruțător, din mers, împlântând sulìța cu care a ucis balaurul Dragnea în miezul chestiunii.
„Nu am trădarea în sânge. Nu mi-am trădat partidul”
„Nu am trădarea în sânge. Nu mi-am trădat partidul”, a spus ea de curând, alăturându-se Partidului Naţional Conservator Român (PNCR) condus de europarlamentarul Cristian Terheş, el însuși candidat la președinția României. Un lucru firesc, am spune noi, de bun simț, cine ar putea s-o acuze că a trădat PSD atunci când a trecut la PNCR? Nici vorbă. Adică, dacă treci de la un partid la altul, așa cum a trecut și domnul Terheș prin vreo trei, patru partide, înseamnă că trădezi? Ce inepție! Dimpotrivă, rămâi loial, fidel și credincios partidului din care ai plecat, că tocmai de aia ai plecat, pentru că îi ești loial, fidel și credincios. E la mintea cocoșului. În plus, Viorica precizează cu acuratețe: „Nu am trădarea în sânge”. Aici avem o singură rugăminte: să ne arate analizele de anul ăsta și dacă nu apare trădarea, atunci problema e rezolvată. Dar dacă apare, atunci vom cere să fie oprită de la transfuzii de sânge.
Traseismul politic la aleșii noștri nu este o noutate. Ba chiar a devenit un lucru banal. Care însă arată cu claritate nu numai lipsa de caracter a „puliticienilor” noștri, dar și lipsa totală de credință într-o doctrină de partid, urmărindu-se doar interesul personal. Ubi bene, ubi patria se traduce acum: Unde e bine, acolo e partidul!
