Unu Mai Muncitoresc

Vine, vine primăvara, peste câmpuri, peste plai. Toate bune şi frumoase, numai că eu tot nu înţeleg ce e cu ziua asta de 1 Mai. De copil mi s-a spus mereu că este o sărbătoare a oamenilor muncii. Adică a celor cu origine sănătoasă pe stil vechi şi păguboasă pe cel nou din vremurile noastre. Vorbind strict despre ţărişoara noastră, de ce să sărbătorească, dom’le, oamenii respectivi? Că o duc rău în capitalism, adică la fel ca în comunism?! Păi, fraier să fii să te mai faci „om al muncii” azi, când banii se câştigă gândind, nu muncind! Bunăoară, tu, ca stat român, de ce să bagi banii în construirea efectivă a unei autostrăzi, să-i câştige toţi doreii care dau ca proştii cu târnăcopu-n frumuseţile patriei?? Nu, nene, bagi purcoiul în studii de fezabilitate, planuri şi ceva despăgubiri prietenilor care întâmplător au cumpărat terenuri pe traseul respectiv, sau deviezi tu puţin proiectul pe acolo, că n-o fi supărare pentru nimeni. Dai pe urmă despăgubirile firmei care ţi-a dat şpagă să facă, cică, lucrarea. Doar le merită din plin, pentru că tu nu mai vrei autostradă, e prea scumpă şi statul zboară cu avionul. Uite-aşa te îmbogăţeşti, nu ca fraierii ăia de-au crezut că lopeţile fără cozi cumpărate de la firma lu’ Şefu, la preţ de miniexcavator portabil, chiar erau pentru săpat la autostradă! Pe vremuri, să nu se dedea poporrhhu’ la leneveală, se zicea că ziua cu pricina e sărbătorită prin muncă. Proces desfăşurat, îndeobşte, cu o băută pe cinste la serviciu, de haz, de necaz, sau de amândouă la un loc. Astăzi, să nu strice vreunii angajaţi la stat trendul, se lipeşte frumuşel Unu Mai-ul cu Paştele şi rezultă o minivacanţă de toată lauda şi recunoştinţa. Că cineva acolo, sus, se gândeşte la noi şi ne iubeşte ca la alegeri. Slăvit fie Statul, El e cu datul şi apoi luatul, de 1 Mai ca şi în vecii vecilor, iar muncii ce îl face prost pe om, amin!