Ştim cu toţii că, din pur patriotism, primarul Oprescu a refuzat să permită adopţiile internaţionale de maidanezi, propuse de mai multe ONG-uri care afirmă că măsura, implementată deja la Braşov şi Oradea, ar fi singura în stare să elimine câinii de pripas de pe străzile Capitalei. Totuşi, pentru că e clar că nu se mai poate trăi cu atâţia câini în oraş, fiindcă nu mai ai loc să parchezi o maşină, că dai peste o cuşcă improvizată, consilierii Primăriei Municipiului Bucureşti au luat, recent, în discuţie o propunere inedită: cei care adoptă câini vagabonzi să fie scutiţi de o parte din impozitele datorate statului. Potrivit proiectului de hotărâre locală, bucureştenii care iau acasă un căţel vor plăti cu 10% mai puţin la impozitul pe locuinţă. Dacă iau doi, cu 20%, dacă iau trei, cu 30%, şi tot aşa până la scutirea totală de impozit.
Pentru ca nu cumva câinii adoptaţi să fie eliberaţi iarăşi pe străzi, Primăria ia în calcul efectuarea de vizite periodice în locuinţele părinţilor adoptivi, vizite în cadrul cărora inspectorii PMB să se asigure că patrupedele au fost trecute în spaţiul locativ şi sunt cu întreţinerea la zi. De asemenea, vor fi întrebaţi vecinii dacă noii proprietari de câini îşi bat animalele, le adresează cuvinte necuviincioase sau dacă nu le strâng rahaţii de la rigolă regulamentar. În caz de contravenţie, stăpânii câinilor vor fi decăzuţi din drepturile părinteşti, iar lătrătorii se vor întoarce pe străzi, aşteptând nişte părinţi mai cumsecade.
Cetăţenii care se încumetă să ia acasă câini deosebit de agresivi vor beneficia de deduceri personale, cu cât javra din dotare a muşcat mai mulţi trecători, cu atât deducerea fiind mai mare. Dacă există mai mulţi doritori să-şi achiziţioneze, de pildă, vreun „Tarzan”, „Bosquito” sau „Fetiţa”, Primăria va organiza o licitaţie cu strigare, în urma căreia va acorda animalul furios solicitantului care urlă mai isteric.
Şi proprietarii de firme şi şantiere de construcţii vor beneficia de reduceri semnificative la plata impozitelor pe clădiri dacă iau, prin curţile lor, cât mai mulţi maidanezi de pe străzi. Singurele care nu par mulţumite de ofertă sunt firmele de bodyguarzi. Acestea au acuzat că sunt discriminate, întrucât, astfel, angajaţii lor, care oricum au cu cel puţin două clase mai mult chiar şi decât cel mai inteligent maidanez, vor rămâne pe drumuri. Bodyguarzii se plâng că patronii îi vor angaja mai curând pe maidanezi decât pe ei, fiindcă animalele nu cer măriri salariale şi nici nu beau în timpul serviciului.
Se pare că o ofertă similară ar fi fost făcută şi patronilor de măcelării, care, şi dacă ar adopta doar jumătate dintre câinii maidanezi care latră azi pe străzile Capitalei, tot şi-ar dubla cifra de afaceri. Până la închiderea ediţiei nu am reuşit să aflăm părerea reprezentanţilor industriei cărnii din România, în vreme ce primarul Oprescu a declarat că nu-l interesează subiectul, pentru că lui, oricum, nu-i place carnea de miel.
