După turul întâi al alegerilor prezidențiale din 2025, o întrebare persistă în mintea multora: ce-a fost în capul vostru, oameni buni? George Simion, liderul AUR și suveranist-șef, a reușit performanța de a aduna peste 40% din voturi. Ceea ce confirmă o realitate simplă: suveraniștii nu sunt doar zgomotoși. Sunt și numeroși.
Suveraniștii: Înapoi spre viitor, cu pași siguri prin bălți
Sprijiniți de un mix de frustrări, nostalgii dacice și vise cu granițe închise, suveraniștii români par hotărâți să întoarcă țara cu spatele la civilizația occidentală. Europa? Un fel de sperietoare cu ghiveci de reguli. Bruxelles? Un simbol al „dictaturii globaliste” care-i enervează la maxim. Nu-i mai păcălește nimeni cu idei moderne – ei vor autenticitate, dar cu ștampila proprie pe ea.
Coaliția de guvernare: Uniți în dezorganizare
Partidele de la guvernare au reușit o performanță notabilă: să-și rateze complet candidatul în turul doi. Deși au demonstrat în trecut că pot aduna voturi ca la balotat grâu, acum s-au întrecut în aroganță, strategii ratate și declarații contradictorii. Nici măcar o mână decentă de poker politic n-au scos – în loc de „full house”, ne-am ales cu un „careu de popi” care a acompaniat candidatura până la groapa cu democrație participativă.
Diaspora: Încă mai avem speranță pe export
Diaspora românească a votat masiv pentru un candidat moderat, ceea ce i-a făcut pe mulți să răsufle ușurați: încă mai exportăm creiere, nu doar mâini de lucru. Rezultatul e un semn că în afara granițelor, românii nu s-au uitat doar pe TikTok, ci și pe buletinele de vot. Dacă acel candidat va ajunge președinte, poate ne va mai întoarce câteva valori acasă, de preferat cu avionul, nu cu coach-ul electoral.
Elena Lasconi: Campanie cu biblie, servietă și potențial scenă
Elena Lasconi, candidată cu atitudine și Biblie sub braț, a făcut o campanie „cu gust”, fluturând cu entuziasm tot ce se putea flutura – mai puțin diploma de președinte. O sincopă de moment în jocul politic i-a tăiat elanul, dar nu și farmecul de prezentatoare cu vocație de lider. Unii au sperat până în ultimul moment că va urla și-un „Na mij!” patriotic din balcon.
Guvernanții eterni: De la nepăsare la dezastru electoral
Fără contribuția constantă a guvernanților – aceiași de ani buni – nu am fi ajuns la acest rezultat. Ignorarea alegătorului, promisiuni goale, mimarea reformelor și aroganța instituțională au pregătit terenul pentru o explozie de voturi „anti-sistem”. Degeaba s-au autoproclamat reprezentanți ai majorității: în realitate, au fost doar o gașcă de mulți. Mulți… și cam atât.Matematica democrației: Cum să nu-ți iasă patrulaterul magic
Dacă simți că România are nevoie urgentă de o reformă politică, ține cont că politica românească e o probabilitate cu miză mare. Ce șanse avem ca democrația să fie consolidată cu un patrulater PSD – AUR – POT – SOS? O întrebare pentru olimpicii la mate. Poate chiar pentru Nicușor Dan, că tot e pasionat de teoreme și paradoxuri naționale.
Nu vă panicați (prea tare). Alegerile prezidențiale din 2025 au fost, tehnic vorbind, un exercițiu democratic. Doar că democrația noastră a ieșit din sală cu niște vânătăi și o privire confuză. Situația nu e încă în comă profundă, dar are nevoie urgentă de terapie politică intensivă.
Cât despre George Simion – nu vă faceți griji, omul iubește democrația. Atât de mult încât i-ar pune un inel, dacă n-ar avea deja verighetă cu România Mare.
