Câtă știință legislativă s-a consumat pentru mutarea (relocarea) unui cuib de barză de pe un stâlp pe altul? De atâta efort științifico-legislativ poate se reușea și de o faptă normală de mediu – un dig făcut ca lumea, o sistematizare corectă de albie de râu și cred că multe altele. Dar cum politicienii noștri se pricep numai la cuiburi de cuc, nu mă miră că până și Academia Română a fost solicitată și și-a dat avizul în problemă în loc ca cineva cu capul pe umeri să-i zică ministresei: „vezi-ți de treabă, fă, doamnă”.
Deci: avem un referat de aprobare de la Direcția de biodiversitate, un aviz de la Academia Română, un Ordin de Ministru și o publicare a toate acestea în Monitorul Oficial. Hârtiile ca hârtiile, dar te apucă amețeala de câtă prostie pe milimetru de materie cenușie poate încape în aceste hârtii. Caragiale își rupe buletinul, Kafka își reneagă scrierile: funcționari ca cei de la Mediu din zilele noastre nu au mai existat. Și sperăm să nu aibă urmași, ca nici să nu mai existe.
Cică "În termen de 30 de zile de la data relocării, beneficiarul are obligația să transmită agenției județene pentru protecția mediului de pe raza administrativ-teritorială unde s-a desfășurat acțiunea de relocare un raport asupra acțiunii derulate în baza derogării obținute". De la vulpea lui Pricopie care le dădea țâță lui Romulus și Remus n-am mai râs atâta.
Că cine o fi fiind beneficiarul: stâlpul că a scăpat de cuib, sau barza că se va trezi pe alt stâlp? Că nici stâlpul și nici barza nu prea știu carte, chiar dacă există o relație de cauzalitate între ce face stâlpul și ceea ce aduce barza: în cazul nostru măcar un funcționar nițel tâmpițel.
În așteptarea beneficiarului, să se întoarcă din țările calde, am luat la întrebări stâlpul cu privire la ciudatul demers. Acesta a refuzat să stea de vorbă cu noi zicând că nu are nici un interes să-l doară capul așa cum este legat la rețeaua de electricitate. (De pe marginea unui șanț, un grup de ciori râdeau de niște vrăbii că au fost relocate pe un gard)
