Zilele astea, Europa e în fierbere după ce România se opune, deocamdată, aderării Serbiei la UE. Mă rog, aşa ne place nouă să credem, că Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy nu pot să doarmă noaptea din pricina faptului că România se opune.
Ce nu înţelegem noi este de ce vrem să-i supărăm pe sârbi. Căci, dacă stăm bine să ne gândim, sârbii sunt singurii noştri vecini cu care ne înţelegem cât de cât bine. Acum i-am alienat şi p-ăştia! Şi ştim că nu e bine să-i supărăm pe sârbi. Ăştia au sângele fierbinte. Aţi văzut doar ce „mae geri” de toată frumuseţea, care i-ar face geloşi până şi pe Mirel Rădoi sau Mircea Badea, i-a aplicat Martinović golanului care a intrat pe teren şi i-a dat perversa lui Galamaz!
Chipurile ne interesează drepturile minorităţilor române din Serbia. La fel de mult cum ne-a interesat când francezii, italienii, englezii, olandezii, belgienii ne-au arătat sfincterele în mod repetat.
Sursele noastre ne spun că motivul real pentru care România se opune aderării Serbiei este fotbalul. După ce ne-au bătut pe unde ne-au prins şi, mai mult, la scor, Serbia este vinovată pentru toate eşecurile fotbalului românesc. Necalificarea la un turneu final, faptul că Mutu a fost suspendat de la Naţională, după acel 5-0 de la Belgrad, desfiinţarea Craiovei, desfiinţarea lui Poli, faptul că arbitrii iau mită, accidentul lui Mircea Lucescu, cariera lui Mutu şi apariţia lui Ilie Stan.
