Aducându-şi aminte că astăzi se împlinesc 23 de ani de la debutul mineriadelor, Ion Iliescu s-a trezit de dimineaţă, s-a spălat pe ochi, pe placa dentară şi pe limba de lemn, după care s-a aşezat la masa de lucru, pentru a-i trimite un mesaj, prin poşta electronică, tovarăşului său de tiranie luminată, Erdoğan. Iată ce a scris pe mail salvatorul socialismului din patria noastră către groparul ataturkismului din patria lor:
„Dragă tovarăşe Erdoğan,
Am auzit cu îngrijorare că în piaţa Taksim, de la voi, din Istanbul, se adună, de câteva zile, un grup de derbedei. Cică ar protesta împotriva demolării unui monument închinat lui Atatürk! Cine e, măi, dragă, Atatürk ăsta? Un dictator mai mare ca Ceauşescu, care a întinat nobilele idealuri ale otomanismului, de aţi ajuns să cerşiţi la toţi imperialiştii din NATO! Dă-i statuia jos, că şi imperialiştii ni l-au dat jos pe Lenin al nostru, de plâng şi acum, ori de câte ori trec pe la Casa Scânteii şi văd soclul ăla gol!
Să ştii că am văzut cum aţi gestionat criza. Nu aşa trebuie procedat, tovarăşu’ Erdoğan! Mai întâi trebuia să-i laşi pe golani să fiarbă în suc propriu vreo cinci săptămâni. Pe urmă trebuia să declanşezi o campanie în presă, să scrie ziarele de droguri, prostituate şi maşini de fabricat bani, ca să vadă şi turcul de rând, ăla care stă toată ziulica la terasă, cu ceaiul în faţă şi munceşte, nu gândeşte, cum îşi bat golanii joc de munculiţa lui! Dacă n-ai ziarişti buni, îţi trimit unul, CTP se numeşte. Nu mai e chiar ca-n prima tinereţe, da’ încă mai combate bine, când scrie parcă trage cu Kalashnikovu’!
Şi nu mai apela la poliţie, nu vezi că-s nişte incapabili? Păi aşa se dă foc la nişte maşini? Nu le-ai făcut şi tu instrucţia muncii înainte, cum i-am făcut eu lui Chiţac? Tovarăşu’ Erdoğan, am avut mare încredere în dumneata, ai o mustaţă care-mi aminteşte de marele Stalin, de ce vrei să mă dezamăgeşti? Soluţia, la ce ai dumneata în piaţă, sunt minerii, nu scutierii!
Ştiu, minerii din Turcia nu vor să-i bată pe golani, fiindcă n-au pic de spirit civic! Dar nu-i nimic, cunosc eu nişte băieţi din Petrila şi Uricani, să-i pui pe rană la intelectuali şi alta nu! Dacă vrei, îi sun şi ţi-i trimit, nu iau scump, să ştii, la o sută de bărboşi cu dinţii scoşi cer doar o mie de lire turceşti, chilipir curat! Dar te rog, răspunde-mi repede dacă vrei minerii, că am înţeles că şi la Moscova au ieşit nişte golani în stradă şi ştii că la noi Putin are întotdeauna prioritate!
În încheiere, permite-mi să-ţi trimit şi nişte versuri, pe care le-am scris azi-noapte, când n-am putut dormi din cauza unui coşmar cu Revoluţia:
Din Primăverii, la mine,
Cât prostata m-o mai ţine
Grăiesc, Recep, către tine
Nu prin gură, ci prin net,
O meandră de concret.
Te-aş ruga, mări, ruga,
Să-mi trimiţi prin cineva
Un nămol de ghiol, ceva
Să mă ung pe şale, dragă
De-o vrea Nina să mă tragă.
Că şi eu trimite-ţi-oi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Minerii cu bâtele,
Moşii cu sacoşele,
IMGB – ordine
Numai oameni de bine!
Închei, te salut voios
Şi să ştii că-s sănătos
Că, mulţămind lui Lenin,
Mai am suficient venin!
