Sînt ing. Verestoy Atilla, senator ales democratic în Parlamentul vostru, din 1990 și până în ziua de azi.
M-am născut și am crescut aici, în România. Tot aici mi-am făcut și primele milioane de euro- nu știu exact câte, cine dracu` stă să le numere?!
Fiindcă tot am adus vorba de acest amar de bănet, trebuie să mărturisesc, nu știu dacă știți, că o bună parte din banii mei sunt făcuți din bușteni. Mai bine zis, din codrii seculari pe care i-am pus la pământ, în județele Harghita și Covasna. Dacă ar fi să fac o glumă, aș zice că pentru talentul cu care am ras pădurile aș putea fi numit „Atilla, Briciul lui Dzeu”. Dar nu fac gluma asta, că-s ungur serios.
(După cum vedeți, ca să nu mi se reproșeze că am ceva cu românii, am defrișat doar județele în care majoritari sunt conaționali de-ai mei)
Pentru faptele mele, Dumnezeu m-a pedepsit. Astă-toamnă mi-am rupt un oscior într-un accident auto pe care l-am provocat singur, în Cluj. Noroc cu un echipaj SMURD, care se pregătea să transporte un bebeluș ars la București. Copilul a fost atât de bun încât să aștepte două ore pe aeroport, până am ajuns și eu cu glezna mea un pic zdrelită la elicopter. După aia am dat bice spre București, că doar nu era să stau cu rana nepansată o oră întreagă!
Eu știu ce să înțeleg din accidentele astea, dragi români. Am ieșit în fața unui TIR, am văzut moartea cu ochii (n-am auzit-o, ca să confirm dacă vorbea ungurește), mi-e clar mesajul. Mă căiesc, cât încă nu-i prea târziu.
Îmi pare rău pentru toți copacii ăia transformați în euro, dragi români. Vreau ca, măcar în al doisprezecelea ceas, cruzimea împotriva pădurii, a mediului în general să înceteze. Nu poimâine, nu mâine ci azi. Acum, aici.
Din acest motiv, am decis să investesc în presă. În print nu, că-i făcut din copaci. Dar în online, da.
Am investit o sumă importantă în academiacatavencu.info, dragi români. Pentru că sunt banii mei, aș putea să fac siteul ăsta numai în maghiară. E legal. Dar nu-i și moral. Așa că, dragi români, declar că acesta va fi primul site bilingv de umor din România. Din păcate, pentru că nu-i așa mult loc în pagină, scrisul românesc o să fie mai mic. Poate un font de 8, sau chiar mai mic de-atât, dacă există.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, o să vedeți, dragi români, că veți fi tratați de medicii care învață medicina în ungurește la UMF Târgu Mureș,veți avea o cultură condusă de un ministru de-al nostru și, iată, veți fi amuzați de umoriști unguri. Hai, că se poate! Cum ziceți voi: Doamne-ajută!
Cu drag,
Atilla, 1 aprilie 2012
