A fost odată ca niciodată în sectorul 1 al Capitalei o vrăjitoare cu accent care își folosea mătura la călăreală și la orice altceva în afară de curățenia din spațiul public.
Zmei de gunoaie se înălțau pe tărâmul sectorului 1, iar prin pădurea născută din iarba înaltă de pe spațiile verzi se puteau ascunde și dragoni.
Vrăjitoarea Clo(co)tildă părea de neoprit.
Țăranii înfuriați, în robe galbene și roșii, s-au adunat și au hotărât să combată vrăjitoarea cu un pui de licurici al puiului de securici de la Palatul Energiei, trecut și prin Palatul Cercetării.
Este însă doar o Tuță de licurici, iar bătăile sale din aripi nu pot să creeze o undă suficient de puternică încât să devieze mătura zgripțuroaicei.
Profesorul a trecut însă Pod(ar)u de la Grant, din tărâmul studenților, Regie, în sectorul zmeilor din gunoaie.
Profesorul a luat vrăjitoarea și licuriciul și i-a ars la palme cu arătătorul, de s-au fript și pentru alegeri.
Și a încălecat pe-o șa și a călărit liberalii așa.
Dacă vi se pare acest basm o mizerie, este cioplit după chipul și asemănarea sectorului 1, la momentul poveștii.
Deoarece există posibilitatea ca textul de mai sus să fie citit și de politruci și “prostaci” cu inteligențe artificiale, facem mențiunea: ACESTA ESTE UN PAMFLET! JOS CENZURA PRESEI!
