Statisticile: Franța vrea semifinala. Franța e mai în formă decât panzerii. Franța nu a mai pierdut sferturile de peste șaptej de ani. Perfect! Minutul 13. Gol Germania!
În sfârșit 2 echipe europene, față în față. Costă atât de mult jucătorii ambelor formații, că abia aștepți să și joace de banii ăia. Pe hârtie te gândești că o să fie o nebunie de partidă. Dar, de fapt, germanii sunt scumpi pentru că sunt artiști. Pică prin careul francezilor din orice poziție. Au avantaj, bă, de ce sa mai joace inca 77 de minute? Arbitrul zâmbește generos de parcă ar spune printre dinți "Țin'-te sus, Hitler ar fi dezamagit de așa compatrioți!" Știți genul ăla de meci pe care îl vezi pe dvd și dai pe redepe înainte ca să afli finalul?
Exagerând un pic, cam așa fost Franța – Germania. Mai mult, de câte ori vezi un meci destul de prost, auzi comentatorul spunând "Echipele se anihilează reciproc!" Alooo, francezi încearcă să joace, doar că nu le iese mereu. Germanii speră să nu primească gol. Și uite, mă, că le-a ieșit. Atât! E un fel de șah cu mingea și scheme cu pixu'. Dar gata, am răsuflat ușurați după 90 de minute. Fără prelungiri. Fără 11 metri. Fără fotbal de calitate. Până la urmă am înțeles de ce sunt fericiți europenii. Că în semifinale intră o echipă de-a lor, însă nu aia plină cu negrii de-ai altora. Naționalizaţi, dom'le. Francezi negri din Franța!
