Academia Cațavencu vă prezintă, în exclusivitate, asul din mâneca premierului Boc: Copacul Lăudat (Laudatio penissus, var. Mataranga danubianii). Dezvoltat în mare taină într-un laborator secret din Grădina Botanică, acesta crește cât ai zice Ciomu, fără niciun fel de îngrijire specială. Primul exemplar a fost obținut in vivo în vremea în care Sulfina Barbu era ministresa Mediului, poziție (ar fi fost mai bun un alt cuvânt, dar nu mi-a venit pe limbă) din care ea s-a interesat îndeaproape de evoluția proiectului secret.
Cum ne va scoate pomul ăsta din criză? E simplu: el produce din abundență niște excrescențe extrem de nutritive, care pot fi consumate atât în stare crudă, practic prin luarea lor în gură, cât și în stare conservată. Pomicultorii le zic „pâinici”, deși, să mă scuzați, ar fi mers mult mai bine alt termen. Vreau să zic „baghete”.
Biologul cu care am stat noi de vorbă la rădăcina copacului secret ne-a spus că acesta nu este deloc pretențios. Ba chiar se dezvoltă mai bine la întuneric și înghesuială, decât în lumina zilei și spațiu larg. În plus, se înmulțește extrem de ușor și fără discernământ, o singură excrescență putând produce câteva milioane de semințe fertile.
În acest moment, în ADP-urile de sector sunt câteva mii de astfel de copaci adulți, care de-abia așteaptă să hrănească țara.
Conform surselor noastre, primele exemplare, plantate în ghiveci, se vor pune în casele de pensii. Vine omu’ să-și ia banul, își dă seama că nu-i ajunge nici de pastile, darămite de întreținere, și atunci onorabila instituție, ca să nu-l lase pe om să plece cu buza umflată, îi dă o pâinică de-asta, în gură. E moale, se poate molfăi și fără dinți la purtător.
După aia se vor pune copaci și-n spitalele de stat. Te duci cu o durere-n dos, să zicem, ăia n-au alifie și nici supozitor, și atunci doctorul îți întinde bagheta calmantă și tu pleci acasă liniștit.
Ușor-ușor, noua specie de arbore va umple toate holurile administrației publice românești. Vii, depui cererea sau ce mai faci tu pe-acolo, pe la ghișeu, și la plecare primești o baghetă, ca să nu zici că ai venit degeaba.
Dl profesor Gheorghe Meningichiposchi, pe care eu cu mâna mea l-am sunat pe mail, mi-a declarat că arborele e o minune a naturii și că nu crede că există un fruct mai hrănitor, de-a lungul sau de-a latul planetei. „Practic, dacă ei în gură un fruct din ăsta, îți ajunge aproape o zi. Are proteine, lipide, draci, laci. Și atenție, n-are E-uri.”
