Un bancher evreu își însoară băiatul.
– Simon, fiule, mâine zburăm la Tel Aviv pentru nunta ta. Îmi dau brusc seama că nu ți-am spus multe lucruri despre viață. De mâine vei fi împreună cu soția ta, trebuie să știi unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunoști degetele de la mână?
– Sigur, tată, degetul mare, arătătorul, mijlociul etc.
– Nu, fiule, stai să-ți explic: există degetul călătoriei, al direcției, al plăcerii, al căsătoriei și al distincției.
– Ah, nu știam asta, tată.
– Degetul călătoriei este degetul mare, care îți permite să faci autostopul; degetul direcției – indexul – îl întinzi ca să indici un anumit lucru; degetul căsătoriei – inelarul – pe care pui verigheta, iar degetul distincției – cel mic – pe care-l ridici când bei cafea.
– Am înțeles, tată, dar ai uitat degetul plăcerii.
– Ah, Simon, l-am lăsat pe cel mai bun la sfârșit. Degetul plăcerii este degetul mijlociu, cel mai lung și mai frumos. Pentru plăcere, fiule. Îl umezeşti cu limba și numeri bancnotele…
Bula lui Bulă (33)
